Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
148 VASILE STANCA elemente ale portului popular dovedese aceea$i origine románé. Ideea va gési un ecou deosebit la carturarii ardeleni ai secolului al XIX-lea. Ultimul capitol, rémas nefinisat, ca $i cél anterior, trateazä cu mai pufiné precizie decit ín „Croniea poloné", probléma nävälirilor $i a retragerii in munti. Adevérat ménunchi de argumente in sprijinul romanitétii, continuitati! $i unitafii poporului román, „De neamul moldovenilor" rémine una din lucrarile fundamentale ale literaturii noastre veohi. Scrisé la temperatura fierbinte a patriotismului militant, lucrarea cuprinde ?i numeroase aforisme care au rémas ca bunuri spirituale peste veacuri: „eu voi da seaimai de ale mele cite scriu“; „nu ieste alta §i mai frumoasä $i mai de fölös ín toatä viiafa omului zäbavä decit cetitul cärfilor“; „biruit-au gindul..$.a. Miron Costin se dovede$te a fi $i in aceastä lucrare о fire caldä §i comunicativä care pästreazä necontenit contactui cu cititoml säu. Este, cum spunea Necuiloe, „Dinire toti boierii Moldovei oel mai de treabé la voroavä"26. Contemporanul din Tara Románeascé al lui Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantaicuzino este cel dintii care introduce in cultura noasträ ín acél a? i tianp erudifia istoricului de perspectiva modernä §i sülül $tiintific, direct, lipsit de podoabe $i intenfii literare. Opera lui eapitalä, „Istoria Tärii Rumáne?ti", face legätura, in evolutia gindirii istorice autohtone, intre „De neamul moldovenilor" al lui Miron Costin $i „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" al lui Dimitrie Cantemir. Ideea fundamentals a scrierii este unitatea de origine a románilor, precizatä mai 'ales in capitolul privitor la numele „vlah" dat de sträini poporului nostru: „Iura noi intr-alt chip de aä no$tri $i de toti cifi sínt rumáni, finem ?i eredem, adeverindu-ne den mai ale$ii $i mai adeveritii bétrini istoriici $i de a|lfii mai incoace, ca vlahii, icum le zic ei, iaré noi, rumánii, sintern adevérafi romani §i ale$i romani in credinfé $i in bérbéfie, din oarii Ulpie Traian i-au a$ezát aici in urma lui Decebal, dupre ce de tot 1-au supus $i 1-au pierdut; $i apói $i alatt tot $ireagul imparafilor a§a i-au finut §i i-au lésat a?ezafi aici §i dintr-acelora rämä$ifä sä trag pina astézi rumánii acentia. Insé rumánii ínfeleg nu numai ce§tea de aici, ce §i din Ardeal, carii íncé $i mai neao?i sint §i moldovenii, $i tofi cifi §i íntr-ailté parte se aflé §i au aceastä limbé, mäcarä fie $i ceva§i mai osebité in ni$te cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, faré tot unii sínt. Ce dara pe ace$tea, cum zic, tot románi ii finem, cä tofi aee$tea dintr-o fintinä au izvorit $i cura"27. 26 Ion Neculce, Letopiselul Jár ii Moldovei $/ О samä de cuvinte. Text stabilit, glosar, indice $i studiu introductiv de Iorgu Iordan, Edifia a H-а, reväzutä. ESPLA, Bucure?ti, 1959, p. 45. 27 Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Järii Rumáne$ti intru care sä cuprinde numele ei cel dintii $i eine au lost läcuitorii ei atunci 5/ apoi cine о au mai descälecat $i о au stäpinit pinä in vremurile de acum, cum s-au tras ?i st<3, in Cronicari munteni. Editie ingrijitä de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de Eugen Stänescu, vol. I, E.P.L., Bucure$ti, 1961, p. 52
