Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)

Studii şi materiale - I. Arheologie

66 M. BLÄJAN, e. stoicovici, p. GEOROCEANU, C. PACURARIU 10 lor se fácea in majoritatea cazurilor pentru cele ajunse la virsta cind nu mai erau productive. Ovicaprinele reprezintá a doua specie domesticä ca frecvenfá. Datoritä lipsei unor criterii obiective nu s-а putut face determinarea spe­ciei ovis sau capra si nici a taliei. Pentru majoritatea indivizilor cerce­­tafi acentia erau de virstä intre 4—6 ani. Porcinele sint reprezentate printr-un numär redus de indivizi. Erau animale de talie relativ micä si rasä primitivä, cu virsta cuprinsä intre 1—3 ani. Numärul mic de indivizi existent, in comparafie cu cele­­lalte spécii, ne face sä presupunem cä cresterea acestor animale nu con­­stituia о preocupare de bazä a locuitorilor, probabil datoritä faptului cä suprafefele cultivate cu cereale nu erau prea intinse, predominind pä?u­­nile ?i finefeie in zona respectivä. C ab alinel e sint slab reprezentate. Un fapt, eredem noi, demn de subliniat, este prezenfa in bordei a pieselor osoase intregi (vertebrele cervicale ín totalitate) de la un individ si oase ale membrelor (falange) de la alfi indivizi, ceea ce ne face sä presupunem cä specia respectivä nu era folositä pentru hranä, iar resturile au ajuns accidental in locuinfä. Ipoteza noasträ este intäritä §i de cercetärile lui Habermehl fäcute in a§ezarea romano-germanä Butzbach, unde de asemenea s-au gäsit nu­­meroase oase intregi de cabaline. Autorul ajunge la concluzia cä popu­laria respectivä nu folosea carnea de cal in alimentafie17. C aninel e, reprezentate numai de 2 indivizi, eredem cä au ajuns intimplätor in bordei, in acelea^i condirii ca si resturile de cabaline. Putinele resturi de mamifere s äl b at i c e determinate (Cervus elaphus L., Lepus europaeus L., Sus scrofa ferus L.) ne aratä cä vinä­­toarea nu constituia, cél pufin pentru locuitorii bordeiului cercetat, о preocupare statornicä de procurare a hranei, §i se practica cu totul spo­radic. In general, din analiza resturilor de faunä provenite din bordeiul roman de la Micäsasa putem desprinde о concluzie parfial valabilä, da­toritä lipsei unei cantitäfi mai mari de piese osoase, cä respectivä popu­late era stabilä §i cä in afara ocupafiei de bazä — agricultura — prac­tica §i cresterea animalelor, índeosebi a bovinelor §i ovicaprinelor. Alä­­turi de produsele agricole, cele rezultate din cresterea si exploatarea animalelor asigura necesarul de hranä ?i unele materii prime folosite in industria casnicä (piei, pär, linä etc.). 17 Habermehl K. H., Die Tierknochenfunde im römischen Lagerdorf Butz­bach, in Saalburg Jahrbuch. XVIII, 1959 — 1960, pp. 67 — 108; Boessneck J., Ein Beitraq zur Errechnung der Widerristhöhe nach Metapodienmassen bei Rindern, Zuschrift für Tierzüchtung und Züchtungsbiologie, 68, 1, 1956; Duerst J. U., Vergleichenden Untersuchungsmethoden am Skelett bei Säugern, in O. Abdelhalden, Handbuch der biologischen Arbeitsmethoden, Abteilung VII, Me­thoden der vergleichende morphologisches Forschung, II, 2, S. 125 — 530, 1926: Krahmer R, Messungen am Kopfskelett des Pferdes. Ein Beitrag zur Bedeutung der Kraniologic. Veterinär Dissertation, Leipzig, 1963.

Next

/
Thumbnails
Contents