Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
V. POP 4 $i in satui Petea craiul nou ales este investit cu dreptul de a judeea $i a pri$cäli pe acei tineri care de-а lungul päresimilor sau ín cursűl anului, au comis diferite abateri de la légiié nescrise ale colecti vitáéi. Acei tineri care sint gási^i vinova^i de scaunul de judecatá al craiului cu ocazia „luatului la lege“ $i care se face ín prima zi de pásti, sint pedepsi^i aplicindu-li-se diferite sancfiuni dupä abaterile sávir^ite. Cea mai grea pedeapsä ce se poate aplica este pri§cálitul. Tinerilor care au sáviéit abateri mai grave de la etica colectivitä^ii, li se 'aplicá un numár de lovituri la fund, variirid íntre 10—25. Numárul de lóvituri este hotárit de cätre crai $i executarea hotáririi se face de cátre erűikor sau comomicul ajutor, folosind pri§cala, un fel de lopä^icä din scindurá subfire. Imediat dupä ce tinéretul a ales pe comornici, ace$tia sint instala^i „in scaunul de judecatá' al craiului“. Acest scaun se compune din cí^iva butuci gro$i a^ezafi in jurul gropii in care arde Focul morfilor, peste care se a$eazä un „foastän“, adicä о scindurá groasä ?i latä din stejar. Pe acest scaun stau tot timpul cei trei comomici. Butucii ?i foastänul se pästreazä cu mare grijä de la un an la altul. Ceea ce trebuie refinut in acest caz, dupä cum afirmä informatorii, nu se admite sä se ■ confeefioneze un alt scaun de judecatá din alt material. Pe acest scaun de judecatá §ed comomicii $i impreunä cu tineretul satülui vegheazä toatä noaptea, se distreazä ?i participä la о altä manifestare cunoscutä in sat sub denumirea de Strigarea peste sat. ' i . . • ". . • • •. . . / * • ;. J Strigarea peste sat Este un obicei strävechi, cu multiple semnificafii pentru poporul nostru care, impreunä cu obiceiul inrudit denumit Alegere de crai, au constituit in trecut, a§a dupä cum s-а exprimat G. Co§buc, un fel de „tribunal al satului“, färä drept de apel in probleme care atingeau morala poporului nostru de la sate13. Referindu-se la aceste obiceiuri, folcloristul transilvänean I. Pop Reteganul afirma cä, amindouä au acela§i scop: „pästrarea tineretului in stare de moralitate, hämicie ?i cru^are, numai cä Bricelatul il admonia in mod simfitor corporalmente, pe cind strigarea peste sat suferä numai simául pudoarei“14. Prima men^iune a existen^ei obiceiului pe teritoriul locuit de rontani, i-o datoräm lui D. 'fichindeal de la inceputul secolului al XlX-lea, care afirmä cä poporul nostru a mo?tenit acest obicei de la rontani, obicei pe care-1 pune in legäturä cu särbätoarea Fornacalia, inchinatá zei^ei Fornax15. Ceva mai tirziu, Al. Pelimon face prima descriere a obiceiului, a$a dupä cum se practica in acea vreme in Muntenia16. i* G. Co§buc, op. cfi., pp. 131—135. 14 I. Pop. Reteganul, op. cit., p. 73. »e G. Manolescu, Despre originea, semmficafüle fi tipológia unui strävechi obicei: Strigarea peste sat, in Folclor literar, Timisoara, 1967, p. 111. 18 Al. Pelimon, Impresiuni de cälätorie in Románia, Bucure?ti, 1859, pp. 58—59. 658__
