Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
11 LUCRUL C IN EPII PE VALEA BEICII 601 putinä puzderie iar fibrele capätä un luciu §i о flexibilitate ce amintesc fuiorul propriu zis. Trasul se face in continuare la méltat, dacä mai este timp cald, sau in altä zi, cind „fuioarele“ trebuie sorite din nou. Zdrobitul, bätutul de par, meli^atul sint operarii consecutive ín cazul in care о femeie lucreazä singurä. Dacä are ajutoare, una zdrobe$te, alta bate de par, pun la sorit apói meliteazä impreunä. Bätutul de par il fac uneori copii §i chiar bärbatii. Se meliteazä ín curte, cit mai departe de claia cu fin $i de „grädinulä“. Se meliteazä §i pe ulicioare, la marginea drumului mare chiar. Dacä locul permite, se adunä mai multe femei sä meliteze impreunä pentru cä melitatul este un bun prilej de glume, de informare reciproca asupra diverselor aspecte ale vietii satului etc. Puzderia este aruncatä in ripile Väii, sint duse la cimp $i arse sau sint pästrate pentru atitat focul. „Fuioarele“ melitate sint inmänunchiate in „legäturi“ a cite 30 de „fuioare“. Pentru aceasta, cel mai lung $i mai subtire „fuior“ este in tins jós, pe el sint puse celelalte 29 de „fuioare“ rásucite si indoite la mijloc, toate aranjate in aceea?i directie, ca sä nu se incurce. Se innoadä apói capetele „fuiorului“ intins jós, cu nőd obiíjnuit, strins peste celelalte „fuioare“. Legätura este pusä „in cap“ adicä pe indoituri iar virfurile „fuioarelor“ sint rásucite „pinä ce se prinde tätä scama“. Astfel legate „fuioarele“ nu se mai pot incurca. Intr-o astfel de legäturä inträ ceea ce la cinepa culeasä este numitä „claie“ („popi“), adicä 30 de „fuioare“. Legäturile sint pästrate la loc uscat §i curat (?urä, gäbänas), cit mai departe de locurile unde se face foc (casä, $opru). Hecelatul (pl. LXXXVI/A) „Häcela“ (pl. LXXXVI/B) este о unealtä fäcutä din lemn de fag ?i are cca 80 cm lungime, 8—10 cm lätime, 2 cm grosime. Partea superioarä este u$or boltitä la mijloc. Aici sint fixati dintii de otel (5—6 cm inältime) intr-o placä rotundä din com de vitä. Acest disc de os este inconjurat de un cere de fier pentru a-i da mai multä rezistentä. Discul de os este fixát cu cuie de fier pe lemnul hecelii. Dintii, inro$iti in foc, sint introdusi de jos in sus prin lemn $i prin os. Desimea dintilor hecelii trebuie sä fie „ca la furculitä“. Hecela este legatä de scaun cu fibre de cinepä, iar pe scaun se pune, dacä este nevoie, о piaträ mai mare pentru a märi stabilitatea acestuia. Femeia se a$eazä pe un alt scaun, mai scund, a$a fei incit miinile sä-i fie la nivelul hecelii. Se lucreazä numai la soare. Rädäcina „fuiorului“ este infä$uratä de douä-trei ori pe mina stingä ca sä poatä fi tinutä bine in pumn impiedicindu-se astfel trecerea fibrei lungi la cilti. Cu dreapta se aruncä celälalt capät pe dintii hecelii $i se trage apoi cu ambele miini. Mi^carea este repetatä de 5—6 ori, eventual mai mult, pinä cind fibrele rämin curate $i lucioase $i cind nimic din „fuior“ nu mai rämine in dintii hecelii. Acum, capätului hecelat i se räsuceste virful in jurul propriului ax realizindu-se о „mäciucä“. Tinind in pumn aceastä „mäciucä“ se hecelä $i celälalt capät al „fuiorului“ (rädäcinile“, „cotorul“) dupä care se
