Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
476 M. TURZAI. S. SIN, К. OLOSZ 2 Acest deceniu fusese marcat in parte, de tatonäri in direc^ia colaborärii culturale romäno-maghiare. Unele dintre aceste tatonäri e$uaserä atunci, dar se acumulase totu?i о experien^ä. De pildä, la Oradea, acest centra efervescent al rela^iilor culturale romäno-maghiare, s-а incercat in 1923 infiin^area „Societä^ii scriitorilor, arti$tilor $i ziari$tilor färä diferen(ä de na^ionalitate“. Printre voin^ele care „sudau prietenie pentru viitor“ se afla bätrinul Szűcs Dezső §i tinäral M. G. Samarineanu. Societatea n-a putut vietui. Dupä cum remarca Samarineanu intr-un articol: „Era prea de timpuriu näscutä. Nu ne cunoscusem“2. Pe lingä acest motiv autorul Í1 men^ioneazä $i pe cel al amestecului politicianismului „care ridicä la suprafa^ä tot «gozul» social §i care are tot interesül sä asmute ura“3. Ceea ce n-a fost posibil in 1923 a devenit realizabil zece ani mai tirziu, cind de la Oradea au pornit fructuoase initiative pe care le vom discuta la timpul potrivit. Din märturisirea lui Samarineanu rezultä insä eä dupä 1930 se creaserä ni§te conditii favorabile intensificärii colaborärii culturale romäno-maghiare. Sä vedem deocamdatä care sint tradifiile de colaborare institufionalä pe care deceniul 1930—1940 le continuä, ca pe о mostenire pre^ioasä а anilor imediat postbelici. ln acest sens trebuie men^ionat, in primul rind, rolul important pe care l-а jucat Universitatea Popularä de la Välenii de Munte, care fusese intemeiatä incä din 1908 de Nicolae Iorga, venerabil luptätor pentru „infrätirea“ prin culturä. Intr-un reportaj publicat in Napló (Oradea, 22 iulie 1936), unul dintre participandi la cursurile universitätii din vara acelui an evocä admirativ atmosfera propice culturii din micui ora§ subcarpatic: „Pe drept se poate Iorga läuda cu acest mic tirguijor al väii Prahovei $i poate fi mindrä de el Romania. Aici tótul este in slujba culturii, invä(ärii §i predärii, fiecare a doua casä este §coalä, fiecare al doilea om este invä(ätor sau profesor“. Au toral acestor observatii, Tumowszky Sándor incearcä apoi in cuvinte entuziaste sä prindä figura lui Iorga, acest „om minunat“ cu „träsäturile geniului, „supermannului“. Ion Sän-Georgiu, cel care fusese insärcinat din 1922 cu direc^ia de studii a cursurilor de la Välenii de Munte, face о precizare extrem de pre(ioasä pentru problema ce ne intereseazä. §i anume, aratä cä N. Iorga in alcätuirea programúim de cursuri al universitätii „a (inut seamä §i de importanda pe care о poate avea sincera colaborare cu minoritáidé etnice“ §i cä „Aceastä colaborare odatä hotäritä, ea nu s-а redus numai la invitarea profesorilor §i studenfilor minoritán la Välenii, la organizarea lec(iilor de limbä, literaturä ?i istorie romäneascä, ci s-а completat $i prin 1ес(Ше pe care invä(atii sa?i $i unguri le-au (inut, in majoritatea cazurilor in romäneijte, tratind subiecte care aveau sä informeze pe ascultätorii romäni despre literatura ?i istoria sa$ilor ?i a ungurilor din Ardeal“4. Acest spirit promovat la Välenii de Munte a intranit sufragiile intelec-2 M. G. Samarineanu, Intre maghiari $i románi, in Familia, s. Ill, II (1935), nr. 4 (iulie—august), p. 99. 2 Ibidem. 4 Ion Sän-Georgiu, О cetate culturalä: Välenii de Munte. 1908—1928, Välenii , de Munte, 1928, p. 17.
