Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
15 FRÄMlNTÄRI TÁRÁNKAT! IN 1922—1940 465 exproprieze pentru pä?une comunalä о suprafatä de 4.689 jugäre, Comitetul agrar in loc sä aibä in vedere situa^ia realä a admis cererea de revizie a Domeniului Bánffy ?i a scos de sub expropriere 845 jugäre pädure sub motivul cä terenul este nepotrivit pentru pä?une. De asemenea, la sfir?itul anului 1928, ^äranilor li s-au pus in vedere cä deoarece problema pä?unilor nu a fost clarificatä vor putea pä?una vitele numai pe о suprafatä de 600 jugäre proprietatea statului, plätind arendä dupä numärul vitelor introduse in acea pä$une. Popularia care pinä la acea datä folosea in sistemul arenzilor formate circa 7.000 jugäre „s-а alarmat foarte mult de aceastä loviturä ilegalä ?i nea?teptatä ?i este cu adevärat disperatä“, intrebindu-se cu „mirare ?i disperare cum se poate ca comuna sä fie despoiatä de toate drepturile legale“47 48. Ca urmare, la 1 decembrie 1928 locuitorii comunei inainteazä un memoriu Ministerului Agriculturii ?i Domeniilor in care cer noi suprafe^e pentru pä?une conform prevederilor Légii agrare. Ministerul a dat dispozi^ie Consilieratului agricol judetean de a interveni la Comisia de ocol Reghin „pentru a puné chestiunea pe rol §i a aduce о hotärire in ceea ce se prive? te necesitatea de pä?une a comunei“. Consilieratul agricol face cunoscut ministerului la 13 iunie 1929 cä problema nu poate fi rezolvatä deoarece ocolul silvic susfine cä „nu mai poate intocmi opinii noi referitoare la transformarea pädurilor in pä?uni“48. In anul 1930, suprafaja expropriatä, de?i insuficientä, n-a fost incä repartizatä comunei pentru a fi folositä ca pä?une. De aceea, la 3 martié sätenii inainteazä Comitetului agrar un nou memoriu, prin care cer ca pinä la rezolvarea problemei pä?unilor comunale sä se mentinä régimül arenzilor fortate „cäci in caz contrar locuitorii din lipsä de pä?une vor fi siliti a vinde toate vitele ce le au“49. Cererea este solutionatä favorabil. Täranii din Stinceni erau nemultumiti ?i de faptul cä firma „Valea Mure?ului“ a continuat sä exploateze materialul lemnos din pädurea care a fost, in urma exproprierii, atribuitä comunei ca pä?une. Nefäcindu-li-se „dreptate ?i legalitate“ au intrat cu forta in aceastä pädure ?i au oprit pe lucrätorii firmei de a mai exploata materialul lemnos. Numai ca urmare a interventiei jandarmilor „s-а reu?it sä se lämureascä pentru un moment spiritele“50. La 20 octombrie sätenii inainteazä un memoriu pe care Miron Cristea pune urmätoarea rezolutie: „D-ul Cipäianu sä binevoiascä a dispune examinarea acestui caz grav care neferice$te о comunä din gre?eala celor ce trebuiau sä apere interesele ei. Comuna s-а increzut in ei. Poate se gäse?te о cale legalä de-а se indrepta gre?eala“. Din lectura acestei petitii se desprinde, in acela?i timp, situatia grea in care se aflau täranii, suferintele prin care au trecut ?i tree sätenii acestei a$ezäri de munte. „Comuna noasträ Stinceni a fost cea mai robitä prin asupririle milenare ?i populatia noasträ de peste 3000 suflete a ajuns silitá 47 Arhivele Statului Bucure?ti, fond Comitetul agrar, jud. Mure?, dos. 24/1927, f. 23. 48 Idem, f. 14. 48 Idem, fond reforma agrarä din 1921, jud. Mure?, dos. 28/1930, f. 12. 5° Idem, fond Comitetul agrar, jud. Mure?, dos. 16/1928, f. 29. 30 — Marisia vol. VIII
