Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
9 FRÄMtNTÄRI TARANE$TI IN 1922—1940 459 Agriculturii ?i Domeniilor, Ministerul de Interne $i comunele in cauzä „nemul^umite de modul cum s-au repartizat pe teren suprafe^ele expropriate pentru päduri ?i pä$uni“ sä supunä din nou instan^elor de judecatä exproprierea suprafe^elor necesare acestor comune in vederea luärii unei hotäriri definitive care sä permitä atit Järanilor cit ?i statului sä administreze ?i sä foloseascä suprafe^ele respective. Abia in 1938, dupä ani de zile de främintäri, s-а ajuns ca cele 22 comune, in§irate ca о salbä de-а lungul frumoasei väi a Gurghiului, sä primeascä noi suprafe^e pentru pä$une comunalä. Cu toate acestea, nu au fost satisfäcute in intregime nevoile reale ale comunelor respective, ceea ce le-а determinat sä sus^inä cä inten^ia bunä a legiuitorului, care urmärea ca prin crearea de pä$uni comunale sä se asigure „piinea zilnicä ?i calea spre prosperitate a sätenilor“, a fost „rezolvatä in detrimentul comunelor romäne$ti ?i a intregului romänism din jur, ín folosul feudalilor“ sträini, „läsindu-se baronului Bánffy peste 20.000 jugäre scutite de expropriere, iar celorlalti feudali sträini alte multe zeci de mii de jugäre“28. Abuzurile sävir?ite in aplicarea reforméi agrare care „nu se mai ispräve^te“, tergiversarea constituirii de pä?uni comunale, erau considerate de cätre järani, in unele cazuri, nu ca fenomene izolate, ci ca о coordonatä a politicii agrare duse de guvernele ce s-au perindat la cirma tärii, pe de-о parte, ca о jignire a sentimentului national, pe de altä parte. Uneori s-а scäpat din vedere cä unirea a insemnat pentru järani implinirea näzuintelor mo$ilor §i strämo§ilor lor, visul cä о datä cu eliberarea de sub asuprirea naponalä vor primi $i pämintul pentru care au värsat in decursui anilor lacrimi $i singe. Emotionante, din acest punct de vedere, sint rindurile adresate de cätre täranii din Beica de Sus, la 21 decembrie 1931, Ministerului Agriculturii, prin care subliniazä situa^ia lor grea, dar $i hotärirea fermä de a nu ceda nici о palmä de pämint. „Dacä intr-adevär vom fi excludi din pädure, vom fi nevoiji a ne vinde toate vitele sau mai bine zis a le pustii, cäci de vindut nu le putem vinde, fiindcä nu trebuie nimänui ?i räminind färä vite nu ne rämine altceva decit a deveni ho^i de drumul mare. Locuitorii comunei noastre sint deciéi ca pe oricare cale §i cu orice prej; de a nu ceda aceastä pädure ci a о apára dacä e nevoie chiar $i cu singele, fiindcä о datä cu pierderea acestei pä$uni, pierdem toatä existen^a noasträ, ultimul ?i cél mai pretios izvor de existenjä al viejii noastre. Este trist ?i foarte dureros ca astäzi in Romania nouä, noi fiii acestei järi $i puri romäni, sä firn excludi din drepturile noastre §i läsaji pieirii, in loc sä ni se dea definitiv ceea ce ni s-а promis: pä?unea pe care am folosit-o $i о folosim §i in prezent, am folosit-o chiar ?i pe timpurile vitregiei maghiare pe lingä о arendä foarte bagatelä“28 29. Constituirea de pä$uni comunale pentru cele 40 de localitäp din Valea Mure?ului inferior a insemnat, de asemenea, un proces de lungä duratä. Aceasta datoritä, pe de о parte, pózaiéi nehotärite a autori tájbor agrare, iar pe de altä parte, opozi^iei marilor mo?ieri in scopul „de a pro-28 Idem, dos. 641/1938—1939, f. 3. г» Idem, dos. 220/1931—1934, f. 17.
