Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
9 MI9CÄRI TÁRÁNKAT! ÍN 1809 135 lingä Bistrita, s-au räzvrätit. Färä a intra in amänuntele acestei mi?cäri, putem aprecia cä ea a constituit un nou ?i mare pericol pentru clasele stäpinitoare. Fiind adunari ?i inarmati un mare numär de tärani liberi ?i nobili mid, din tot Principatui, romäni ?i maghiari, apäsa^i de acelea?i poveri ?i nemul^umi^i in egalä mäsurä de soarta lor amarä, erau gata sä declanseze о mi?care socialä de mari propor^ii. Este semnificativä in acest sens ingrijorarea contelui Mihály Teleki cind aträgea atentia guvematorului cä „dacä doar secuii pu?i sub arme s-ar uni cu armalistii din Chioar $i din alte pärti, ce ar putea face, sä ne fereascä Domnu ?i de gindul urmärilor nefaste ale acesteia“31. Bogata documentatie arhivisticä referitoare la aceste främintäri täräne?ti din scaunele Mure? ?i Odorhei ne contureazä о mi?care cu caracteristici deosebite fa^ä de cele purtate in general de täränimea dependentä. Acest specific este determinat de urmarea fireascä a situatiei sociale a purtätorilor ei, a täranilor liberi. Secuii liberi, urma?ii primipililor ?i pixidarilor de odinioarä, nemaifiind chemati sub arme de un veac (de la räscoala lui Fr. Rákóczi II), ?i-au pierdut libertätile izvorite din serviciul militar ?i au ajuns intr-o stare din ce in ce mai apäsätoare. Ei au fost nevoli sä ducä о luptä sustinutä atit impotriva tendintelor de subjugare a nobilimii cit ?i pentru reci§tigarea libertätilor pierdute. In lupta lor ei ?i-au gäsit aliatii fire?ti in armali?tii care erau de fapt intr-o stare asemänätoare. Se deosebeau doar prin acele „diplome neme?e?ti“ pe care le de^ineau dar care nu le asigurau imunitätile nobiliare. Revendicärile täränimii libere ?i ale armali?tilor se rezumau mai ales la scutiri de contribuli garantate de impärat in schimbul serviciului militar. Obtinerea scutirii lor de sarcini fiscale in schimbul serviciului militar ar fi insemnat insä redobindirea vechilor lor libertäti, ceea ce ar fi insemnat totodatä ?i unele avantaje economice cit ?i drepturi politice. Tinem sä sublimem cä aceste revendicäri nu sint doar rezultatul imprejurärilor favorabile create de insurec(ia nobiliarä din 1809. De-а lungul anilor secuii liberi au incercat de multe ori redobindirea libertätilor lor pierdute. In 1791 au reu?it chiar sä smulgä dietei hotäriri privind restabilirea drepturilor lor strävechi concretizate in articolele de legi nr. 56 ?i 57/1791. Acestea au rämas insä färä efect in urma nesanctionärii lor de cätre impärat. Experienta dobinditä, in?eläciunile ?i nedreptätile suferite din partea päturilor dominante au determinat täränimea sä fie neincrezätoare in nobilime §i sä fie potrivnicä in general actiunilor pornite din partea acesteia. Pe parcursul desfä?urärii, mi?carea a depä?it cadrul limitat al redobindirii libertätilor pierdute ?i — indreptindu-se impotriva nobilimii — a primit un caracter antifeudal. Revendicarea täränimii, formulatä in memoriul din scaunul Odorhei, potrivit cäreia „nobilii sä nu mai domneascä... ?i iobagii in general sä fie eliberati“ a exprimat deja dorinta intregii täränimi asuprite pentru inläturarea orinduirii feudale. Dar neantrenarea in luptä a täränimii dependente a determinat ca ?i aceastä mi?care 31 A Sc. M., Jude suprem regal, 1809, nr. 305.
