Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
104 SEBESTYÉN MIHÁLY 12 trecute la 3 august a aflat ?i din alte surse78. Bethlen se afla deci inca vreo douä säptämini la Bre^cu pentTM а-l a.?tepta pe Török István, care a fost trimis cu 500 de läncieri ca ajutor simbolic in Moldova aläturi de turci79. La vestea victoriei, principele se retrage spre Fägära$. Bethlen deci nu doreijte sä aibä conflicte sau legäturi dusmänoase cu vecinii säi, cu Moldova §i cu fara Romäneascä, sau in terminológia epoch, „nu dore$te sä verse singe cre?tinesc“ in favoarea turcilor. Prin toate mijloacele va cäuta sä se sustragä de sub campaniile contra acestora. Atunci insä cind porne?te, chiar dacä nu face nimic deosebit, incearcä sä prezinte lucrurile, ca $i cum el ar fi fost acéla care a salvat tureii de la pieire80. Aceste mijloace pur politico-ideologice, sint menite sä creeze pentru el un capital moral contra oricäror atacuri care vin din partea Porcii81. Sprijinul Moldovei §i al Tärii Romäne?ti sint necesare pentru Bethlen in vederea respingerii incursiunilor habsburgice ?i pentru obfinerea sprijinului otoman (chiar printr-o politicä cu mici compromisuri). Prin intärirea treptatä a relatiilor economice, diplomatice si militare dintre cele trei ^äri, in ultimii ani de domnie Bethlen i?i formuleazä ideile sale despre crearea unui „regat al Daciei“ care sä reziste atit tendin(elor expansioniste venite de partea imperialilor cit §i din partea semilunei otomane82. UN ASPECT MOINS CONNU DES RELATIONS ENTRE LA TRANSYLVANIE ET LA MOLDAVIE PENDANT LA REGNE DE GABRIEL BETHLEN (Résumé) La présente étude analyse les relations du prince régnant de la Transylvanie, Gabriel Bethlen (1613—1629) avec la Moldavie ét la Valachie en se basant sur des documents pubüés. Alexandra Movilä, aidé des Polonais renverse en novembre 1615 la regne en Moldavie de $tefan Tornya. C’est pourquoi la Porte organise une Campagne repressive, ä laquelle Bethlen aussi doit participer. Mais avant la Campagne les Turcs ont obligé la prince de Transylvanie de leur céder la forteresse de Lipova (Sud-Ouest de Transylvanie) qu’il leur a promise en 1613. Ainsi contraint, il prend 78 Hurmuzaki, XV/2, pp. 869—870. 7» EOE, VII, p. 58; Sepsi Laczkó Máthé krónikája, ETA, III, pp. 160—161; Giurescu, op. cit, p. 19; Ist. Rom., Ill, p. 152. 8“ Szekfű, op. cit., pp. 15—16. si Ibidem «г 1st. Rom., Ill, p. 154.