Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)

Sumar

10

STEFAN PASCU

2

identice pretutindenea. Se deosebesc ca insemnätate §i intensitate iarä?i in raport de conditiile istorice concrete ale uneia sau alteia dintre täri, ale unuia sau altuia dintre popoare. Au fost $i sint mai puternice §i mai profunde, mai caracteristice §i mai permanente ideile §i idealurile de dreptate $i libertate, independent $i unitate la popoarele care au fost mai vitregite de istorie, care au suferit mai multe nedreptäfi, au fost lipsite in mai maré mäsurä de libertáfi, au indurat dominari sträine apäsätoare, au fost silite, de vicisitudinile istorice, sä träiascä despärRte din punct de vedere politic.

Este §i cazul poporului román, istoria cäruia este dominatä de aceste idei permanente de la na$terea sa §i pinä astäzi. Aceste permanente ale istoriei poporului román aveau drept temei о realitate puternicä: legätura indestructibilä a oamenilor cu locurile sträbune, con^tiinfa originii §i unitätii etnice, lingvistice §i culturale, interdependenta economicä, profilul spiritual unitar al intregului popor román. Aceste realitäfi au generat о con$tiintä de neam activä, iar aceasta un suport tendintelor de libertate, independents §i unitate de-а lungul veacurilor.

Libertatea §i independentä §i-au apärat-o acele „Romanii populäre“, ob$ti säte$ti §i uniuni de ob$ti din perioada migratiilor, cnezatele §i voievodatele din secolele X—XIII, poporul román in intreg evul mediu, inscriind impresionanta epopee sub conducerea marilor voevozi si domni, stirnind admiraRa prietenilor, invidia neprietenilor. Si in toate cazurile multimile, täranii luati de la plug, transformati in viteji, au conferit temei puternic si luptei pentru libertate §i independentä si solidaritätii poporului román in aceastä luptä. Si de asemenea aceleaR multimi — munteni, ardeleni, la care s-au adäugat sirbi, bulgari R albanezi, cazaci Si polonezi — au constituit puterea lui Mihai Viteazul in istoricele infäptuiri: independentä §i cea dintii unire politicä a tuturor teritoriilor locuite de poporul román.

Incheierea procesului de formare a natiunii románé in prima jumätate a secolului al XIX-lea §i transformarea con$tiintei de neam in con§tiintä nationals au conferit solidaritätii §i unitätii, autonomiei §i independentei natiunii románé valente superioare. Realitäfi vädite in timpul marilor miscári sociale $i nationale: räscoala lui Horea, Supplex libellus Valachorum, revolutia lui Tudor Vladimirescu ?i cu deosebire revolutia din 1848. Toate programele acestora sint pätrunse cu pregnantä de ideile §i idealurile nobile de unitate, libertate §i independents, de vointa de a impune „dreptul suveran“ la care era indreptätit poporul román pe temeiul dreptului gintilor §i al dreptului international, proclamind — prin glasul marelui patrioti §i vizionar Nicolae Bälcescu, datoria de a „apára nationalitatea ?i drepturile noastre, de vom fi nevoifi chiar värsind singele nostru“.

A fost infrintä revolutia prin unirea fortelor represive externe — otomane $i tariste — cu cele retrograde din interior, boierimea conservatoare §i retrogradä. N-au putut fi, insä, infrinte marile idei §i idealuri proclamate de revolutia románeascá: dreptate, libertate, unitate $i independents. Aceste idei au continuat nu numai sä träiascä, dar sä §i in-