Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Note
3 DOUA TOPOARE DE CUPRU 445 sarea prin ciocänirea lor subsecventä in unele portiuni (fedele laterale din zona gäurii de inmänusare).2 Topoarele de cupru cu brätele „in cruce“ de la Päsäreni au о largä räspindire in Europa sud-esticä, ele fiind cunoscute in estül Cimpiei Tisei, in Transilvania, Moldova §i R.S.S. Ucraina. In sud aria lor de räspindire include estül Serbiei §i vestül Bulgariei, in vest Moravia si nordestul Boemiei3. In tara noastrá, indeosebi in spatiul intracarpatic, densitatea descoperirilor acestui tip de topor este mare4. Mai rare sint descoperirile din afara arcului carpatic; ele sint considerate tot de origine transilväneanä, ajunse in locul descoperirii pe calea schimburilor economice intertribale5. Aparitia §i evolutia lor este incä controversatä datoritä unor insuficiente si certe observatii stratigrafice. Din aceleasi motive este si mai anevoios de stabilit atribuirea acestor topoare unei culturi sau faze culturale. Topoarele de cupru cu brate „in cruce“ de la Päsäreni ar apartine, in acceptia clasificärii curente, tipului evoluat Jászladány6, eie incadrindu-se in spatiul intracarpatic in cultura Bodrogkeresztúr7, intr-o fazä tirzie a acestei culturi8. Chiar dacä atribuirea si incadrarea lor in spatiul intracarpatic о acceptäm corectä nu sint incä lämurite unele probleme cu privire la aceste topoare de cupru. Dacä acceptäm geneza si evolutia lor in general in perioada eneoliticä cum se explicä prezenta frecventä a acestora §i in perioada de tranzitie spre epoca bronzului? О observatie atentä demonstreazä cä topoarele cu brate „in cruce“ se descoperä frecvent in mediul culturii Cotofeni sau in apropierea unor asezäri a acesteia, e adevärat nu in conditii stratigrafice clare (Lopadea Veche9, jud. Alba; Stupini10 11, jud. Bistrita-Näsäud; Sincai11, Päsäreni12, jud. Mures etc.). Unele piese, §i nu putine, sínt descoperite in asezäri in-2 Contrar unei opinii mai vechi, potrivit cäreia topoarele de cupru ar fi fost lucrate prin procedeul „a cire perdu“ sau numai prin ciocänirea la cald, I. Nestor, a arätat (SRIR, I, 1954, p. 47) cä acest tip de topoare au fost confectionate prin turnarea in valve. 3 Al. Vulpe, SCIV, 15, 1964, 4, p. 458. Asupra originii, tipologiei si ariei de räspindire a se vedea excelenta lucrare a aceluiasi, Äxte und Beile in Rumänien, I, „Prähistorische Bronzefunde“, Abteilung IX, 2. Band, München. 4 A. Florescu, SCIV, V, 1954, 3—4, p. 597 mentioneazä „aproape“ 400 exemplare (apud M. Roska, Közi, II, 1942, 1, p. 27 $i D. Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, Bucurcsti, 1944, pp. 25—37). Numärul lor este, neindoielnic, mai mare. 5 A. Florescu, op. eit., p. 598. Autorul explicä aceste schimburi prin lipsa „cu desävirsire“ a araméi in regiunea de la räsärit de Carpati. 6 In tipológia acestor categorii de piese evolutia ar consta prin confection area bratelor usor areuite si prezenta mansonului din jurul gäurii de inmänusare pe fafa inferioarä, cf. A. Florescu, op. cit., p. 598. 7 A. Vulpe, op. cit., pp. 460—461. 8 D. Berciu, Contribufii..., p. 124. 9 Valeriu Lazär. SCIV, 25, 1974, 1, pp. 120—123. 10 $t. Dänilä, SCIV, 18, 1967, 3, p. 497. 11 M. Roska, ErdRep, p. 178, nr. 202 (p. 179, fig. 215). 12 Valeriu Lazär, articolul de fatä.
