Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)

Studii şi materiale - II. Istorie

190

NICOLAE MARINICA

26

mänuntit de istoriografie asupra operei lui Papiu fäcut de A. Rädufiu — revolutionarul §i savantul Papiu a fost invrednicit de luarea aminte a istoricilor romäni.

Sintem ispititi a mai serie citeva rinduri pe marginea materialului istoriografie prezentat pinä aici, care este, se pare, susceptibil unei incercäri de organizare. Trei perioade in scrisul despre Papiu se impun de la sine aproape: intiia perioadä ar fi märginitä de primul räzboi mondial, a doua intre cele douä räzboaie, chiar pinä in 1946, iar a treia perioadä incepind din 1957 incoace. Pinä prin preajma primului räzboi mondial custä102 imaginea acelui Papiu väzut de colegii de generate, incä aláturi de ei profesind strälucit idealurile lor revolutionäre. Un u$or invechit romantism revolutionär face ca in aceastä perioadä sä fie väzut mai cu seamä luptätorul Papiu, tribunul revolutionär, nationalistul Papiu. A$a 1-au väzut V. Babes si I. Ratiu, dar §i Iorga si Párvan. Dupä primul räzboi mondial este väzut intr-un spirit mai pozitív, accentul apäsind pe gindirea lui §tiintificä, menitä sä justifice §i sä pregäteascä unirea tuturor romäni!or. In acest sens este invocatä §i cultivatä pilda lui Papiu. Iar revolutionarului §i cärturarului ardelean i se cultivä cu deosebire marea valoare moralä, rechematä la viatä de mai toti care au seris despre Papiu in acest timp. Activitatea stiintificá a lui Papiu cunoa?te valorificarea pe baze critice, initiate incä de Párvan de fapt, in 1902. Incepind din 1957, Papiu apare in istoriografia romäneascä mult mai nuantat. О nouä conceptie istoricä se face simtitä §i in scrierile privitoare la Papiu. Se gäsesc unghiuri noi de vedere §i personalitatea sa i?i dezväluie complexitatea. Cercetäri amänuntite dau na$tere studiilor aprofundate, foarte promitätoare pentru dezvoltarea in continuare a studieiii lui Papiu.

Si pentru cä acest periplu bibliografic ar putea foarte bine sä se incheie in chip firesc aici cu о tulburätoare concluzie ce ar dezminti total ideea de la care s-а pornit in prima paginä, sä ne amintim cuvintele lui Al. Russo, care fäcuse din Papiu expresia cea mai tipicä, chintesenta nocivitätii acelui sistem latinist in cultura romänä103. Cäci prin cuvintele sale, care §i-au pästrat incä mult timp un larg ecou in societatea romäneascä, Al. Russo i-a räpit revolutionarului §i mai cu seamä savantului Papiu putinta unei drepte recunoasteri din partea urmaíjilor. Dar limpede se poate vedea cä cercetätorii vietii si operei lui Papiu au scris cu dragoste §i admiratie, dind о dreaptä recunoa^tere, desi neindestulätoare, personalitätii multilaterale a acestuia, care la о sutä cincizeci de ani de la nähere §i о sutä de ani de la moartea sa indeamnä la noi cercetäri.

102 träieste, existä;

103 Al. Russo, Serien, ed. P. V. Hane?, 1908. pp. 41—44;