Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Sumar
12 STEFAN PASCU 4 guvernantilor turei, care, färä temei, au sävir^it actiuni de väditä ostilitate fatä de Románia. Concluzia nu putea fi decit una singurä: Poarta otomanä incepisse räzboiul §i ímpotriva Romániei, färä а-l fi declarat pe cale diplomaticä. Mäsurile se impuneau neintirziat. Si ele au fost luate. Ratificarea convenRei románo-ruse de corpurile legiuitoare, prin care Rusia garanta suveranitatea §i integritatea Romániei, a avut loc la 16 aprilie, iar starea de rázboi cu imperiul turcesc este declaratá la 29 aprilie. Se recomanda guvernului de a nu ocoli nici un efort §i de a lua toate mäsurile necesare pentru apárarea §i asigurarea existenfei statului román, pentru ca la viitorul congres de pace Románia sä aibä о pozifie politicä bine definitä. Proclamarea de fapt a independenfei prin moRunea corpurilor legiuitoare a fost sävirRtä prin respectarea tuturor prevederilor dreptului international, la 9 mai 1877, cind se voteazä cu evasi unanimitate (79 voturi pentru si 2 abRneri) moRunea de independentä. „Independenfa absoluta a Romániei a primit consacrarea sa oficialä“. Putea, deci, anunta Mihail Kogálniceanu, ministrul de externe, cá „Independenfa noastrá nafionalá existű de fapt“. Un nou popor independent se inseria pe harta politicä a Europei. Un popor care dovedise de foarte multe ori cä e vrednic sä si-o cucereascä §i care va dovedi cä e tot atit de vrednic sä §i-o apere. Botezul focului a inceput in curind dupä marele act istoric. Intreaga tarä era aläturi, cu tot entuziasmul R cu toatä hotärirea de a nu ocoli nici un sacrificiu §i nici о jertfä. фага aceasta nu se oprea insä la linia CarpaRlor. Cuprindea deopotrivä §i provineiile romäne^ti subjugate. Si pe bunä dreptate, deoarece nu exista nici о deosebire de о parte §i de alta a munRlor in acele zile hotäritoare: nici in ce prive^te entuziasmul, nici ajutoarele de toate felurile §i nici chiar participarea la räzboi. „Románii trebuie sä se batä pentru onoarea steagului romänesc“, afirma „Gazeta Transilvaniei“ de la Brasov, la mijlocul lunii iulie, dind asiguräri cu glas tare cä „dorinfele cele mai bűne si cele mai fierbinfi ale frafilor vostri de dincolo de Carpati vä acompaniazä“. Nu erau greu de intuit gindurile publicistului bra?ovean cind cerea sä „dea cerul ca sä se implineascä profetia bardului national (V. Alecsandri) si inaintca stindardelor noastre invingätoare, sä einte libertatea pe malurile dunärene“. Färä posibilitäti reale de a obtine imprumuturi externe, poporul román era hotärit sä nu ocoleascä nici un sacrificiu pentru susRnerea räzboiului de independentä. Corespundea intru totul dorintei unanime „ca romänii sä-§i datoreascä lor in§ile independentä absolutä a patriei, contribuind la märirea si ridicarea patriei“. Opinia ziarului „Románul“ s-a adeverit pe deplin prin numeroase actiuni, manifestaRi, acte si fapte de mare demnitate §i impresionantä solidaritate ale multimilor muncitoare, ale tuturor energiilor patriotice. Täränimea, care aleätuia majoritatea populatiei — atit cea din Románia cit §i din provineiile romäne§ti de sub dominatie sträinä — a suportat greul räzboiului: aprovizionarea cu alimente §i furaje, asigurarea mijloacelor de transport, contribuRi in báni §i imbräeäminte.
