Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
74 VALENTIN VASILIEV 26 misferice de tip coşuleţ apar frecvent — începmd cu a doua jumătate a secolului VI î.e.n. — în morminte scitice din nordul Mării Negre, unde, după cum o arată descoperirile, sínt utilizate drept piese ornamentale pentru împodobirea hamului cailor (mai ales a căpăstrului şi frîului; menţionăm că la nordul Mării Negre există astfel de piese executate şi din argint)80. Piesele de acest fel se datează deci înoepînd cu a doua jumătate a secolului VI î.e.n. Acest fapt arată de ce nu apar împreună cu descoperirile scitice de tip arhaic din Transilvania şi, în acelaşi timp, explică apariţia lor în necropola de la Băiţa, oare, cronologic, marchează faza finală a faciesului scitic din Transilvania. Pandantivele de acest tip oferă deci încă un indiciu pentru datarea tîrzie a necropolei de la Băiţa, în comparaţie cu marea majoritate a descoperirilor scitice din Transilvania. Falere de bronz. In mormîntul nr. 1 s-au aflat trei falere de bronz cu corpul ripsat, din care a fost recuperată o singură piesă (pl. XVIII/4). Faptul că au fost descoperite la distanţă relativ mare de schelet, arată că, în acest caz, nu sínt piese vestimentare, ci de harnaşament, depuse simbolic în mormînt, ca şi pandantivele semisferice în formă de coşuleţ. Falerele sínt cunoscute încă anterior Hallstatt-ului tîrziu, în diferite medii culturale81. în grupa scitică din Transilvania apar spre exemplu la Cipău82, Ozd83 etc. In legătură cu răspîndirea talerelor pe teritoriul României în Hallstatt-ul D, trebuie menţionat însă şi faptul că astfel de piese nu au fost descoperite în grupa autohtonă de la Ferigile. In schimb, sínt larg răspîndite în lumea scitică nord-pontică, unde apar mai ales ca piese de harnaşament84, fapt ce arată că sínt caracteristice mai ales populaţiilor călăreţe. plare (dintr-un mormînt de incineraţie), pe care le pune în legătură cu piesele de harnaşamet de tip traco-cimmerian. în zona Tisei nu cunoaştem piese identice. în fine, cîteva pandantive de acest fel, descoperite la Kamieniec (districtul Torun), în mediu lusacian, sínt considerate de provenienţă scitică; vezi Z. Bukowski, în Archaeologia Polona, 3, 1960, p. 78, fig. 7. 80 Vezi S. N. Zamiatnin, în SA, 8, 1946, p. 42, fig. 32/2; V. A. Gorodţov, în SA, 9, 1947, p. 25, fig. 16/2; V. A. Ilinskaia, SDLL, p. 35, pl. XVII/14; idem, în Skifskie drevnosti, Kiev, 1973, p. 45, fig. 1/8, p. 57, fig. 8/21 etc. 81 Pentru teritoriul României vezi de ex. M. Rusu, în Dacia, N.S., IV.. 1960, p. 171, fig. 4, p. 175 şi urm. Cf. şi M. Párducz, în Apulum, V, 1964, pp. 105—113. 82 N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 22, fig. 3/2. 83 V. Vasiliev, A. Zrínyi, op. cit., p. 94 şi 113, pl. XIV/28. 84 Vezi V. A. Ilinskaia, în Skifskie drevnosti, Kiev, 1973, p. 47, fig. 2, unde apare şi un exemplar cu corpul ripsat (fig. 2/12); A. I. Terenojkin şi colab., op. cit., p. 139, fig. 21.
