Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
23 NECROPOLA DE LA BÂIŢA 71 pect aparte, ce pare să sugereze o evoluţie proprie şi izolată ce îl îndepărtează de tipul şi canoanele în evoluţie ale akinakes-ului scitic nordpontic. Dacă prin caracteristicile lor şi contextul în care apar, marea majoritate a pumnalelor akinakes descoperite în Transilvania aparţin epocii scitice timpurii şi se datează deci pînă spre sfîrşitul secolului VI î.e.n., atunci akinakes-ul de la Băiţa trebuie datat după această dată, cu atît mai mult cu cit contextul cronologic al necropolei — indicat cum vom vedea şi de săgeţile descoperite aici — arată o datare ce nu poate ii mai timpurie de sfîrşitul secolului VI, dar care pare mai probabilă a fi în prima jumătate a secolului V î.e.n.70. Săgeţile. Această categorie a armamentului scitic apare la Băiţa în patru morminte: nr. 1 (pl. XIX/1-35: XX/1-4), nr. 7 (pl. XXI/3-16), nr. 8 (pl. XXIII/2-6) şi nr. 10 (pl. XXIV/4-6, săgeţi deformate de foc; prezenţa lor e sugerată şi de aplica cruciformă de tolbă, deformată şi ea în momentul incinerării). Marea majoritate a săgeţilor sínt din bronz şi au formă conică cu trei aripioare, fără dulie şi spin. Alături de acest tip, în mormîntul nr. 8 apare o singură săgeată de formă ovală cu trei aripioare, dulie lungă şi spin (pl. XXIII/4). In mormîntul nr. 7, împreună cu săgeţi de bronz, apar şi săgeţi piramidale de os (pl. XXI/10-16). Studiile de cronologie asupra materialelor scitice au arătat că săgeţile conice cu trei aripioare, cum sínt cele de la Băiţa, apar în lumea scitică nord-pontică pe la mijlocul secolului VI î.e.n. Acest tip de săgeţi se răspîndeşte masiv în a doua jumătate a secolului VI şi, înlocuind tipurile arhaice (săgeţile de formă ovală cu două sau trei aripioare, cu dulie lungă şi spin), devine cvasiexclusiv în secolul V î.e.n.71. Descoperirile arheologice din Transilvania şi aria carpatică în general, confirmă întru totul această schemă evolutivă a săgeţilor scitice, oferind astfel un criteriu de datare, care e cu atît mai preţios cu cit se verifică şi în afara ariei scitice nord-pontice72. Spre deosebire de săgeţile de bronz, săgeţile de os (folosite de altfel în număr redus) nu-şi schimbă forma şi din acest motiv nu au nici o îmsemnătate pentru datare. Faptul că săgeţile descoperite la Băiţa sínt de tipul caracteristic sfîrşitului secolului VI şi mai ales secolului V î.e.n., constituie un element 70 Neavînd alte elemente care să-i ofere posibilitatea unei datări mai strînse, Al. Vulpe (loc. cit.) atribuie akinakes-ului de la Curtea de Argeş o datare mai largă, de la 550 la 450. Notăm că pumnalele de acest tip nu sínt analoge cu piesele din Ungaria, cum sínt cele de la Pene din Cîmpia Tisei; vezi pentru aceasta P. Patay, în FolArch, 7, 1955, p. 68 sqq. şi pl. XVII. 71 A. I. Meliukova, op. cit., pp. 14—32, pl. 7. 72 Vezi. V. Vasiliev, în Apulum, XII, 1974, pp. 48—59.
