Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
680 ION PETRU POP 2 Nu s-a descoperit, pînă acum din păcate, nici un act care să ofere vreun indiciu despre provenienţa acestor două icoane. Prezenţa lor la Reghin are, după opinia noastră, la origine două explicaţii. Prima ar viza vechile legături de meşteşug al icoanelor pe lemn între iconarii romăni aparţinînd celor trei ţări române şi cei ruşi, influenţele reciproce păstrîndu-le totuşi nealterată personalitatea; meşterii iconari ruşi lucrînd în Moldova între sec. XV—XVIII; este posibil ca nu unul singur dintre aceştia să fi ajuns pînă în Transilvania. Pe de altă parte, relaţiile bisericii ortodoxe române din Transilvania cu biserica ortodoxă rusă pot constitui şi ele o explicaţie plauzibilă. Documentele vorbesc încă din sec. al XVII-lea despre călătoriile unor demnitari ortodocşi în Rusia: „Din Ardealul nostru, cei dintîi care s-au încumetat a face drumul greu şi lung pînă în Rusia, au fost trei călugări din vechea mănăstire a Prislopului... anume: ieromonahul Teodosie, ierodiaconul Ghedeon şi monahul Mardarie“4. Aceeaşi sursă (Silviu Dragomir) consemnează alte prezenţe ardeleneşti în Rusia: „Iorest, Mitropolit în Ţara Ungurească şi a Bălgradului“5 şi Sava Brancovici, arhiereul primit de ţar6. întărirea legăturilor cu Moldova şi Ţara Românească, pe toate planurile şi călătoriile prelaţilor ardeleni nu sínt străine de condiţiile istorice din secolul al XVII-lea, şi mai precis, de ocuparea de către imperiul habsburgic a Transilvaniei, precum şi acţiunea de catolicizare iniţiată de casa de Austria în 1697. Reţinem de asemenea cîteva pasaje revelatoare din scrisoarea mitropolitului Teodosie, adresată în anul 1700 patriarhului Adrian al Moscovei: „Nu din partea paginilor necuraţi întîmpină greutate sfintele lucruri bisericeşti (căci ei chinuiesc şi necăjesc foarte neamul creştinesc în privinţa politică şi naţională) cît din partea papistaşilor se fac în toate ţinuturile lor mari siluiri, ispite şi prigoniri ca să-i convertească la sine ... a tot poporul din Ardeal şi altor ortodocşi... li se face multe, nespuse cruzimi şi cu toată înşelăciunea şi viclenia, iezuiţii şi alţii... se întrec fără încetare şi fără odihnă a amăgi şi a duce în rătăcire poporul“7. Pe fondul unor atari frământări politice, sociale şi spirituale, sporeşte numărul pictorilor de biserici şi icoane, meşterii din Transilvania învăţând 4 Silviu Dragomir, Relaţiile bisericii româneşti cu Rusia în veacul XVII, Bucureşti, 1912, p. 11. 5 Op. cif., p. 26. 6 Op. cit., pp. 35—37. 7 Op. cit., p. 73.
