Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
13 UN OBICEI DE VECHE TRADIŢIE 671 Eu mă duc în altă casă Mai mîndră şi mai frumoasă, Fără uşi şi fără geamuri, Fără prieteni, fără neamuri. Rămas bun, fete, feciori, Din joc şi din sărbători. Rămas bun prieteni mulţi De la petreceri, de la nunţi. Eu mă duc în altă ţară Şi de-асоГ nu mai vin iară. Dorul nu ni s-a-mplinit Să ne fi căsătorit. Eu mă duc în altă lume Unde nu mai am nici nume. Rămas bun, casă, ogradă, Şi mireasa mea cea dragă, Tu rămîi cu dorul meu Dragă, -n sufleţelul tău. C-ai avut un mire drag L-o luat moartea din prag. (Inf. Stuparu Augustin Zau) In privinţa organizării cortegiului funerar se mai păstrează unele reminescenţe ale străvechiului ritual. Astfel, sicriul tinerilor „nelumiţi“ este purtat pe braţe de 4 sau 6 fete sau feciori alteori chiar perechi de fete cu feciori. Cînd distanţa pînă la cimitir este mai mare, atunci sicriul este aşezat într-un car tras de 4 sau 6 boi. Carul este împodobit frumos cu scoarţe şi covoare, crengi de brad şi flori, iar boilor li se atîrnă-n coarne cănaci şi petele diferit colorate, ştergare şi năfrămi. De gît li se atîrnă clopoţei şi zurgălăi. Boii sínt mînaţi de pogănici îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale, întocmai ca la nuntă. în fruntea cortegiului, pe dreapta şi pe stînga drumului, merg cei 6 colăcari călări pe cai albi sau negri, purtînd în mîini steagurile mici de nuntă. Ei vestesc pe parcurs sosirea alaiului „de nuntă“. în localitatea Băla steguleţele de nuntă sínt purtate în mîini de 6 fete la care li se spune druşte, sau fete de onoare. înaintea sicriului merge stegarul. El este ales dintre cei mai chipeşi feciori din sat şi poartă în mîini steagul de nuntă cel mare, pe care-1 ibate-n palmă în ritmul muzicii. în localităţile în care nu se obişnuieşte a se face steag de nuntă, se poartă în frunte steagul tricolor al ţării. Sicriul este urmat de mire sau mireasă, naşi şi rudele decedatului. Tineretul îmbrăcat în costume naţionale, cu cîte un struţ de flori în piept, duc coroanele şi buchetele de flori. Pe tot parcursul drumului pînă la cimitir, fetele şi feciorii cîntă acompaniaţi fiind de muzicanţi, cîntece de nuntă sau versuri la mort, toate cu conţinut laic. în majoritatea cazurilor şi cîntările pentru mort, bocetele, cuprind imaginea nupţială a morţii. Redăm mai jos cîteva din aceste cîntări: Pe cest rîtu mohorîtu Mere-un car negru cernitu. Caru-i negru, boii-s negri Pogănicii-s şi mai negri. Dar în car cine-i culcat? (Se rosteşte numele mortului)
