Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
662 VASILE POP 4 cum rezultă din cele afirmate mai sus, practicarea ritualului depăşeşte cu mult aria europeană şi este un fenomen general care a apărut şi s-a dezvoltat pe o anumită treaptă a evoluţiei societăţii omeneşti. In ţara noastră ceremonialul nunţii postume, deşi a fost semnalat încă în secolul al XVlII-lea în două lucrări scrise în limba germană11, totuşi studierea amănunţită a acestui obicei nu s-a bucurat de atenţia cuvenită din partea cercetătorilor din domeniul etnografiei. Cele cîteva lucrări în care se menţionează practicarea ritualului în discuţie, urmăresc în final cu totul alte scopuri. Astfel, cărturarul iluminist V. Pop aminteşte de acest obicei în studiile sale medicale.12 D. Bojincă semnalează practioarea ceremonialului de către români pentru a dovedi continuitatea elementului roman în Dacia.13 Folcloristul S. FI. Marian îl menţionează printre obiceiurile de înmormîntare, nesesizînd că de fapt este vorba despre un obicei aparte,14 iar T. T. Burada aminteşte ca de o „curiozitate turistică1'.15 Se pare că în ţara noastră cel care s-a preocupat mai stăruitor şi a căutat să lămurească originea etnografică precum şi semnificaţia imaginii nupţiale a morţii, a fost C. Brăiloiu, care pe baza unui bogat material documentar adunat ani în şir de pe teren, a elaborat un studiu de specialitate. Cele 4 fotografii făcute în anul 1937 în localitatea Săbăreni- Ilfov: 1) „Cununiile pe prispă“ 2) „Cununiile în urma bradului“ 3) „Scoaterea moartei din casă în haine de mireasă“ şi 4) „Coborîrea în groapă“, confirmă teza despre originea etnografică a imaginii morţii-nuntă din Mioriţa.16 în monumentala lucrare „Mioriţa“, A. Fochi consacră un capitol întreg studierii bazei etnografice a imaginii nupţiale din cunoscuta capodoperă a poporului nostru, afirmînd că: „tema cadrului nupţial, ca oglindire a ceremonialului de nuntă şi deci ca o întregire a conţinutului funerar, aparţine numai folclorului românesc“.17 I. Muşlea prezintă noi date, demne de reţinut, cu privire la concepţia morţii-nuntă. El susţine că baza etnografică a acestui motiv a fost 11 Grisselini Joseph, Versuch einer politischen und naturalischcn Geschichte des Temeswarer Banats, Viena, 1870 şi Franz Joseph Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, Viena 1781, II, p. 298. 12 I. Muşlea, Viaţa şi opera doctorului V. Pop, în Anuarul Institutului de istorie naţională, Cluj, 1930, V, pp. 121—143. 13 D. Bojincă, Anticele romanilor, Buda, 1833, partea Il-a. 14 S. FI. Marian, op. cit. T. Burada, Datinele poporului român la înmormîntări, Iaşi, 1882. 1,5 I. Muşlea, Cercetări de etnografie şi folclor, Bucureşti, 1972, II, p. 35. 17 Adrian Fochi, op. cit., p. 529.
