Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
UN OBICEI DE VECHE TRADIŢIE POPULARA NUNTA POSTUMĂ IN ZONA DE CÎMPIE A JUDEŢULUI MUREŞ VASILE POP Cercetările contemporane din domeniul etnografiei şi implicit al folclorului românesc, scot în evidenţă faptul că cele mai veohi creaţii literare populare s-au păstrat în folclorul obiceiurilor legate de momentele de bază din viaţa omului: naştere, căsătorie şi moarte. Fiind momente semnificative şi hotărîtoare, începînd din vremurile cele mai îndepărtate, ele au fost însoţite de practici străvechi care apoi s-au transmis din generaţie în generaţie pînă în zilele noastre. Un interes deosebit prezintă pentru cercetătorii din domeniul etnografiei, obiceiurile legate de moarte care. se pare, mai mult decît celelalte obiiceiuri au la origine credinţe cu substrat magic, anterioare creştinismului. In cele ce urmează ne vom referi la practicarea şi în zilele noastre a unui obicei de veche tradiţie populară a cărui origine se pierde în negura vremurilor. Este vorba despre practicarea ceremonialului nunţii postume. In satele cercetate de noi, aşezate în zona de cîmpie a jud. Mureş, mai persistă şi astăzi obiceiul de a organiza înmormîntarea unui fecior holtei sau a unei fete mari sub formă de nuntă. Fenomenul „nunţii mortului“, cum se mai spune în popor, constă în organizarea unei nunţi aparente în convoiul funerar al tinerilor „nelumiţi“. Originea acestui ceremonial este în strînsă relaţie cu cele mai vechi vîrste culturale ale omenirii avînd la bază unele din concepţiile străvechi ale omenirii cu privire la existenţa materială a omului după moarte, unde se credea că va duce o viaţă asemănătoare cu cea de pe pămînt. In concepţia populară tradiţională se păstrează şi în zilele noastre credinţa după care sufletele morţilor se pot transforma în strigoi şi se pot reîntoarce pe pămînt ca să pedepsească pe aceia care nu şi-au îndeplinit îndatoririle faţă de cei morţi. 42*
