Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
582 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 16 de vedere al regimului metric, textul se deosebeşte de restul variantelor; e singurul text ale cărui versuri sínt formate din 5/6 silabe. 0 altă apariţie deosebită este „Colo în sus, în sus de munte“, culeasă în Adrian, într-o singură variantă; spre deosebire de restul variantelor, care înfăţişează un conflict între trei ciobani, aceasta vorbeşte despre opt ciobani. Dintr-un număr restrîns de variante se compune subtipul „Colo, colo mai în jos“ (respectiv „Colo josu, măi din josu“), cunoscut în Adrian şi Ibăneşti Pădure, adică în centrul şi în extremitatea de vest a teritoriului cercetat. In ordinea frecvenţei urmează subtipurile „Suie uăile la munte“, înregistrat în Jabeniţa, şi „Tri păcurăraşi pe munte“, notat din Adrian, Orşova, Larga şi Glăjărie; acesta din urmă se caracterizează prin hipertrofierea episodului testamentar, oare cuprinde imagini poetice rar întâlnite în alte zone: „Pe mine pământ nu puneţi / Numai sfînt gluguţa me“ . .. „Şi mn’eluţa me hai albă / Ş-aia m-а plînje pin iarbă; / Berbecuţu meu hăl alb, / Ala m-а plînge cu drag“3 ... „Că munţii or jui / Si pe mine m-or jeli“4 . . . Subtipul al şaselea, „Ce s-aude, doamne-aude“ a fost notat în cinci variante, din Glăjărie, Toaca şi Caşva, şi are ca notă distinctivă faptul că uneori ciobanii sínt fraţi (Glăjărie) şi că unul dintre ei e trimis la fîntîna „lină“, pentru a aduce apă în găleţi, vreme în care ceilalţi iau hotărîrea de а-l ucide. Dar cel mai răspîndit subtip este „Colo, colo, după deal“, reprezentat prin 18 variante, din şase localităţi (Ibăneşti Pădure, Hodac, Jabeniţa, Adrian, Glăjărie, Toaca). Opt dintre ele nu indică atributele ciobanului al treilea: ele arată doar că acesta e trimis să „bată oile-n sat“ ori să ducă „apă puţină“; trei precizează că ciobanul e „străinei“, iar alte şapte îl caracterizează ca „mai mic“ decît ortacii lui. Nu se poate vorbi astăzi despre funcţionalitatea colindului mioritic în Valea Gurghiului; cînd informatorii au fost întrebaţi în ce case se colindă el, aceştia au răspuns aproape invariabil: „la ori ce casă“. Doar Pop Florea al lui Dumitru (72 a.), din Hodac, îşi aminteşte: „o colindam numai la oieri, care aveau oi multe şi se ocupau de oi. O colinda banda de feciori sau însuraţi cu nevestele“5. De asemenea, Hărşan Alexandru (72 a.), din Toaca, susţine că Mioriţa se colinda mai ales la ciobani şi de către ciobani6. 3 Mg. 1465 a. 4 Mg. 1544 b. 5 FA 06984. 6 FA 014088.
