Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
NECROPOLA DE LA BĂIŢA 59 И incineraţie: trei descoperite în necropola de la Ciumbrud16 şi cite unul la Blandiana17 şi Gădălin18. Exprimate în procente cifrele arată că 97,3% din mormintele acestui grup sínt de înhumaţie şi numai 2,7% de incineraţie. Rezultă de aici că ritul caracteristic, aproape exclusiv, în cadrul enclavei scitice din Transilvania (cum s-a remarcat mai demult de altfel) este cel al înhumaţiei, fapt ce concordă şi cu situaţia din necropolele scitice nord-pontice19. Spre deosebire de necropolele cunoscute pînă acum, cea de la Băiţa oferă un tablou cu totul diferit, deoarece, din cele 12 morminte descoperite, şapte, adică 58%, erau de incineraţie. Necropola de la Băiţa cuprinde deci, singură, mai mult de jumătate din totalul mormintelor de incineraţie descoperite pînă acum în necropolele de caracter scitic din Transilvania. Dacă la nivelul întregii grupe scitice din Transilvania cele şapte noi morminte de incineraţie nu duc la o modificare esenţială, sensibilă, a procentajului mormintelor de înhumaţie (care de la 97,3% scade doar la cca 94%), în schimb pentru necropola de la Băiţa ele indică o situaţie specială, pînă acum fără precedent în cadrul grupei, deoarece arată un biritualism clar cu o uşoară predominare a incineraţiei în proporţie de 58 %. Publicarea recentă a necropolelor de la Ciumbrud, Blaj şi Ozd, ultimele două de înhumaţie exclusivă, au oferit prilejul unor analize aprofundate a elementelor ritului şi ritualului funerar caracteristice grupului scitic din Transilvania, precum şi reliefarea analogiilor din necropolele scitice nord-pontice20. In privinţa ritului şi ritualului funerar, cele cinci morminte de înhumaţie de la Băiţa nu ridică probleme deosebite, ele încadrîndu-se riguros în normele caracteristice necropolelor scitice. Din acest motiv ne vom limita la datele strict necesare, aceasta şi pentru a evita repetarea unor aspecte expuse în lucrări deja apărute. Poziţia scheletelor. în trei din mormintele de înhumaţie (nr. 1—2, 7) scheletele se aflau în poziţie întinsă pe spate şi, după toate probabilităţile, aceasta era poziţia scheletelor şi în mormintele nr. 3 şi 4. poziţie cifră minimă de 180. Menţionăm totuşi că pentru un număr mai mare de morminte (în jur de 240, după calculul nostru), pledează în primul rînd numărul considerabil de piese izolate (akinakes-uri, gorythos-uri, vîrfuri de baldachin, oglinzi, săgeţi etc.), cărora nu li se cunosc condiţiile de descoperire, dar care, in marea lor majoritate, nu pot proveni decit din morminte distruse. 18 Şt. Ferenczi, în ActaMN, II, 1965, pp. 98 (M.nr. 3), 101 (M.nr. 13), 104 (M. nr. 1/1957). 17 K. Horedt, în Dacia, N.S., X, 1966, pp. 261, 282, 285, fig. 16, 17, 20, 22. 18 Mormînt descoperit în 1969 de semnatarul prezentei lucrări; inedit. 19 Cf. A. I. Meliukova, în SA, 22, 1955, p. 240 sqq.; V. A. Ilinskaia, SDLL, p. 86, sqa.; P. D. Liberov; în KS, 30, 1949, p. 97. 20 Vezi Şt. Ferenczi, în ActaMN, III, 1966, pp. 51—52, 54—56 (Cimbrud); V. Vasiliev, op. cit., pp. 37—43 (Blaj); V. Vasiliev, A. Zrínyi, op. cit., pp. 100—108 (Ozd).
