Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
578 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 12 ciile folclorice existente în zonă, dîndu-se şi numeroase indicaţii cu privire la obiceiuri şi superstiţii, „chipuri şi porturi mureşene“, cuvinte şi expresii dialectale etc. Unele au fost culese pe teren de înşişi autorii colecţiei, cu diferite ocazii. Altele au fost notate în Reghin de către dr. Nicoară de la bolnavii spitalizaţi; celelalte fiind trimise de corespondenţi din lumea satelor sau reproduse din paginile unor reviste din Mureş.22 Nu se spune însă, din păcate, nimic în legătură cu răstimpul în care au fost adunate piesele, după cum nu se dă nici o indicaţie cu privire la localitatea şi la informatorul de la care au fost culese. Dintre corespondenţi, numai doi sínt din ţinutul văii Gurghiului: învăţătorul Petre Zuga şi ,,dş. Gliceria Pop“, amîndoi din Adrian23, dar nu ştim care anume din creaţiile cuprinse în volum au fost trimise de către aceştia. Cu siguranţă că folclorul satelor din Valea Gurghiului este mai bine reprezentat decit pare la prima vedere, cu atît mai mult, cu cît E. Nicoară e originar din Ibăneşti. Criticat, pe bună dreptate, imediat după apariţie, pentru modul neştiinţific în care a fost alcătuită24, colecţia lui Nicoară şi Netea a avut totuşi meritul în stimularea vieţii folclorice a zonei. Broşura lui E. Nicoară şi I. Stefaniu, intitulată Doine şi balade, obiceiuri de nuntă25. Culegere de folclor de pe Mureş şi Cîmpie cuprinde un material interesant, desprins din ceremonialul nunţii, dar, din păcate nu se face nici o altă precizare, în afară de titlu, în ceea ce priveşte provenienţa lui, astfel încît, practic, se situează în afara interesului nostru. După cel de al doilea război mondial, culegerile din zona Văii Gurghiului se înmulţesc. In afara înregistrărilor de cîntece populare făcute de Radiodifuziunea română, care transmite frecvent piese din repertoriul local, menţionăm, mai întîi, investigaţiile de muzică şi literatură populară făcute de studenţii Institutului pedagogic din Tîrgu Mureş, sub îndrumarea ştiinţifică a cadrelor de specialitate. Finalitatea lor principală este de ordin didactic, familiarizmdu-i pe studenţi cu metoda de culegere. Roadele unor culegeri întreprinse pe un teritoriu mai întins, sub egida Casei regionale, apoi judeţene, a creaţiei populare s-au concretizat, pînă acum, în cîteva culegeri, posterioare cercetărilor efectuate de 22 Vezi prefaţa autorilor, p. XV—XVI. 23 Vezi prefaţa autorilor, p. XVI. 24 Tr. Herseni, în „Sociologie românească", 1936, nr. 7—9, p. 96—97 şi mai ales I. Diaconu, în ,,Ethnos“, 1941, p. 316—318. 25 Cluj, (f.a.)
