Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
576 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 10 dr. Aurel Borşianu şi rezultat dintr-o culegere mai largă (jud. Năsăud şi Caraş), anterioară înfiinţării Arhivei (1928—1929) şi altul, datorat învăţătorului Nicolae Albu. Primul nu aduce, din satele Văii Gurghiului, decit patru piese lirice, toate din Hodac16; celălalt, mai bogat, cuprinde răspunsurile la două chestionare (II şi V), precum şi la circulara a Il-a trimise de Arjhivă. Mai valoros, atît prin materialul ce-1 cuprinde, cit şi prin metoda de lucru ia corespondentului, acesta din urmă reprezintă fructul unor anchete efectuate de N. Albu în satul său de baştină (Adrian), prima în primăvara anului 193117, cea de a doua în iarna anului 193218. Pe lîngă datele referitoare la obiceiurile de Sînzîiene şi la secerat19, obiceiuri care astăzi apar în forme din ce în ce mai şterse în zonă, caietul nr. 147 cuprinde o amplă descriere a străvechiului obicei şi joc al căluşarilor din Socol (Câmpia Transilvaniei) cu menţionarea cetelor căluşereşti din satele Ibăneşti, Caşva şi Hodac. Celălalt caiet (nr. 484) conţine la început două colinde păstoreşti, drept răspuns la circulara menită să aducă noi contribuţii de teren la cunoaşterea Mioriţei. Numai una dintre ele reprezintă, însă, o variantă a acestei balade, cea intitulată La vîrjuri de codri rari. în continuare, se dau răspunsurile la chestionarul V: credinţe, superstiţii, practici etc. în legătură ou diferite fiinţe demonice, mitice (strigoi, marţolea, balauri, pricolici, vrăjitoare etc.), toate informaţiile însoţite de indicarea numelui şi vîrstei informatorului. Un interes particular prezintă numeroasele povestiri cu caracter superstiţios, menite să ilustreze elementele mitice furnizate în culegere. Foarte valoros prin conţinutul şi autenticitatea lui, materialul învăţătorului Nicolae Albu nu acoperă decît o parte neînsemnată din aria folclorică a Văii Gurghiului. Credem că importanţa constă, într-o şi mai mare măsură, în faptul că a atras atenţia conducătorului Arhivei de folclor asupra bogăţiei, originalităţii şi caracterului creaţiei populare din această regiune, determinîndu-1 să întreprindă el însuşi o anchetă mai amplă. Intr-adevăr, în vara anului 1935 Ion Muşlea străbate satele Solovăstru, Jabeniţa, Adrian, Caşva, Hodac şi Ibăneşti, întorcîndu-se acasă cu o bogată recoltă din folclorul lor şi cu intenţia de a reveni în zona 18 Vezi A.F-C. nr. 484. 17 A.F-C. nr. 147. 18 AF-C, nr. 427. 19 Cf. I. Taloş, Obiceiuri privitoare la seceriş. Din materialele Arhivei de folclor Cluj-Napoca, în „AMET“ pe anii 1968—1970, Cluj 1971, p. 261—278.
