Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
9 NECROPOLA DE LA BÂIŢA 57 asigura o conservare mai îndelungată a mormintelor, deoarece oferă posibilitatea de scurgere rapidă a apei) o întîlnim şi la alte necropole de aceeaşi factură cunoscute pe teritoriul Transilvaniei, de exemplu la Aiudfi, Batoş* 7, Blaj8 *, Ozd° etc. Fără excepţie, mormintele descoperite la Băiţa sínt plane, neexistînd nici un element care să indice prezenţa în zona necropolei a vreunui tumul, chiar şi ulterior aplatizat. Poziţia mormintelor în cadrul necropolei (vezi pl. XIII) nu indică o dispunere ordonată a lor, iar distanţa dintre ele este variabilă şi uneori nejustificat de mare10. Avînd în vedere distanţa mare dintre morminte şi faptul că aria pe care am cercetat-o a fost oarecum limitată, datorită culturilor agricole, nu avem certitudinea epuizării necropolei. Stratigrafia terenului în zona necropolei se prezintă astfel: sub un strat relativ subţire de humus vegetal brun-negricios de 0,15—0,20 m, urmează un pămînt gălbui, uşor nisipos, în care se adîncesc mormitele. Adîncimea gropilor sepulcrale este următoarea: în şase morminte (nr. 2—5, 8—9) sub 0,50 m, în cinci morminte (nr. 1, 6, 10—12) între 0,55—0,75 m şi într-un singur caz (M. nr. 7) de 1,05 m. Făcînd abstracţie de acest ultim mormînt (de înhumaţie) rezultă că adîncimea gropilor sepulcrale este în general redusă, indiferent de faptul că mormintele erau de înhumaţie sau incineraţie. Foarte probabil adîncimea redusă a gropilor se datorează în parte şi eroziunii solului. Totuşi, atît în privinţa adîncimii, cît şi a stratului de depunere, situaţia constatată la Băiţa confirmă observaţiile făcute în alte necropole aparţinînd faciesului scitic din centrul Transilvaniei11. Forma gropilor sepulcrale, în cazul mormintelor cercetate, s-a conturat de fiecare dată cu claritate. In mormintele nr. 6—8, 10—12 gropile erau cvasidreptunghiulare, cu colţurile mai mult sau mai puţin rotunjite, iar în mormîntul nr. 9 groapa era aproximativ ovală. Gropile sepulcrale de formă dreptunghiulară şi uneoi'i ovală, cum sínt cele de la Băiţa, se dovedesc a fi caracteristice necropolelor enclavei scitice din Transilvania, astfel de gropi fiind frecvent întîlnite şi în necrol: K. Herepei, în ArchÉrt, 17, 1897, p. 325 (necropola I. Parcul Oraşului — Dealul Piţigoilor). 7 N. Vlassa, în OCD, pp. 552—554; Vasiliev, în ActaMN, III, 19(56, p. 411. 8 V. Vasiliev, în Apulum, X, 1972, p. 20. 0 V. Vasiliev, A. Zrínyi, în FI, III, 1974, p. 97. 10 Situaţia este identică în toate necropolele de acest tip, de exemplu la Blaj (vezi Apulum, X, 1972, p. 32, pl. I), Ciumbrud (Şt. Ferenczi, în ActaMN, II, 1965, p. 81, fig. 2), Cristeşti (A. Zrínyi, în SM, I, Tg. Mureş, 1965, pl. 4), Ózd (V. Vasiliev, A. Zrínyi, op. cit., p. 97), Teiuş (V. Vasiliev, în Sargetia, X, 1973, fig. 1) etc. 11 Cf. Şt. Ferenczi, în ActaMN, III, 1966, pp. 51—2; I Paul, în Apulum, IX, 1971, p. 93.
