Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
9 LUPTA P.C.R. PENTRU CONCENTRAREA FORŢELOR DEMOCRATICE 515 Organizaţiile P.C.R. şi P.S.D. au asigurat dezbaterea rezoluţiei consfătuirii în adunările muncitorilor, convocate în spiritul frontului unic. Adeseori muncitorii trimiteau din proprie iniţiativă delegaţii la comitetele de partid şi sindicale, eerîndu-le ajutor în munca de organizare a sindicatului din întreprinderile respective, sau îşi alegeau singuri comitete sindicale şi de întreprindere, urmînd ca acestea să fie confirmate ulterior. Unul după altul, a luat fiinţă în întreaga ţară comitete de întreprindere şi sindicale, cuprinzînd într-un ritm mereu crescînd masele de muncitori. în primele trei săptămîni după înfiinţarea Comisiei de Organizare a Nişcării Sindicale Unice au fost înfiinţate, în Bucureşti 14 sindicate, din care numai cel metalurgist număra 35 000 de membri, precum şi numeroase altele din Valea Prahovei, Galaţi, Constanţa etc.12. In decurs de o lună numărul membrilor de sindicat se ridica la 150 000, iar la sfîrşitul anului 1944 sindicatele unice cuprindeau peste 400 000 de muncitori13. Comitetele de întreprindere şi sindicale menţineau legături strânse cu comitetele F.U.M., din partea cărora primeau îndrumări permanente. în fruntea luptei pentru organizarea comitetelor de întreprindere şi sindicale au stat comuniştii. Celulele şi organizaţiile locale P.C.R. au dat un sprijin efectiv muncii de organizare a sindicatelor unice. Ele au desfăşurat o amplă muncă de lămurire, au asigurat schimbul de experienţă între comitetele de întreprindere şi au acţionat în mod unitar cu delegaţii P.S.D. pentru rezolvarea tuturor problemelor ce se ridicau în întreprinderi sau în localitatea respectivă. Comitetele sindicale din întreprinderi, avînd sprijinul maselor muncitoare şi fiind expresia voinţei lor, precum şi datorită faptului că îmbinau lupta pentru revendicări economice cu cea pentru revendicări politice, reuşind ca în lupta directă cu patronii să impună schimbări importante în viaţa întreprinderilor (ziua de muncă de 8 ore, desfiinţarea carcerelor, a pedepsei corporale şi a militarizării întreprinderilor, înlăturarea elementelor legionare şi antonesciene din conducerea întreprinderilor, controlul muncitoresc asupra producţiei, îmbunătăţirea sistemului de salarizare etc.), iau constituit, în scurt timp după 23 august 1944, unul din elementele noii puteri revoluţionare. Zadarnic a căutat reacţiunea să împiedice sau să frîneze formarea comitetelor de întreprindere prin încercarea de a interzice adunările de fa12 Scînteia, din 26 septembrie 1944. 13 Idem, din 30 septembrie 1944 şi 29 ianuarie 1945. 33’
