Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
3 necropola de la bâiţa 51 grupului intrusiv scito-iranic, necropola de la Băiţa capătă o semnificaţie deosebită. De aici şi necesitatea publicării ei. Necropola de la Băiţa e situată la cca 350 m ENE de sat, pe panta ce urcă spre vîrful de deal numit „Turnul Băiţei“. Zona în care au apărut mormintele e delimitată spre SV de livada C.A.P., iar în partea opusă se întinde, pe o distanţă de cca 90 m, de o parte şi de alta a drumului de ţară ce duce spre locul numit ,,La jie“ (vezi pl. XIII). în aprilie 1967, cu ocazia unor lucrări de rigolare pentru plant1;:ea viţei de vie, efectuate în dreapta drumului amintit, au fost distruse cinci morminte1. Sesizat de descoperire, A. Badea, de la Muzeul etnografic din Reghin, a recuperat o parte din inventar, reuşind totodată să stabilească locul aproximativ al mormintelor precum şi detalii preţioase în legătură cu unele din ele. Patru din morminte erau de înhumaţie iar unul, nr. 5, de incineraţie2. în 1970. pe terenul străbătut de drum şi pe o suprafaţă din stînga drumului, neafectată de plantarea viei şi liberă de alte culturi agricole, s-au efectuat cercetări, descoperindu-se încă şapte morminte: unul de înhumaţie şi şase de incineraţie. Se cunosc deci la Băiţa 12 morminte: cele cinci semnalate în 1967 şi şapte cercetate sistematic în 1970. în lucrarea de faţă, concepută ca un studiu monografic, vom analiza toate problemele pe care le ridică această importantă necropolă, insistînd, fireşte, în mod special, asupra aspectelor noi, caracteristice. Descrierea mormintelor Cum e firesc, începem descrierea mormintelor în ordinea descoperirii lor, adică cu cele cinci morminte distruse în 1967, în continuarea acestora urmînd numerotarea şi prezentarea mormintelor cercetate în 1970. Trebuie precizat însă de la început că, datorită împrejurărilor în care s-a făcut descoperirea celor cinci morminte în 1967, informaţiile de care dispunem asupra lor sínt inegale: satisfăcătoare pentru primele două, dar cu totul lacunare pentru următoarele trei. Mormîntul nr. 1. înhumaţie. Adîncimea de depunere 0,75 m faţă de nivelul actual al terenului. Conturul gropii neprecizat. Scheletul se află pe spate, întins, orientat VNV—ESE3 (vezi pl. XIII). 1 Trei din aceste morminte au fost semnalate în ActaMN. VII, 1970, p. 50. 2 Mulţumim pe această cale colegului A. Badea pentru informaţiile deosebit de preţioase şi pentru bunăvoinţa cu care ne-a oferit materialul salvat pentru publicare. 3 Precizăm că la orientarea scheletelor primul punct cardinal menţionat indică totdeauna poziţia craniului. 4’
