Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
500 LIVIU MOLDOVAN 12 riu se micşorează la 10.000 lei, chiar atuncia cînd această societate prin săpăturile începute trece în baza activităţii sale şi la descoperiri senzaţionale. Terenul de activitate este atît de larg în acest judeţ datorită rîului nostru Mureş, care în toate timpurile a fost calea de comunicaţie şi totodată terenul cel mai favorabil pentru aşezări omeneşti, deoarece pentru variaţiunea terenului s-a aflat nu numai asigurarea existenţei, dar în acelaşi timp s-a şi asigurat adăpostul. Domnilor! Ce poate fi unui judeţ faptă mai măreaţă decît aceea, ca să-şi vadă într-un local toate dovezile culturale ale trecutului, adică să-şi cunoască istoria. Aproape toate judeţele au monografii, muzee, chiar al nostru care în privinţa aceasta este aproape cel mai bogat, — să fie cel mai părăsit tratat în felul cel mai maşter? Este de dorit ca lucrările începute cu atîta rezultat să nu se continue chiar cu un aparat mai larg? Ar fi dezinteresul prea remarcabil, ar lovi prea sîngeros în interesele culturale naţionale. Atunci cînd ţările străine nu se mulţumesc cu cunoaşterea pămîntului lor şi cheltuiesc zeci de milioane pentru cercetări culturale în alte ţări, noi să nu fim în stare să cunoaştem măcar judeţul nostru? Atunci cînd aproape zilnic se formează expediţii pentru cunoaşterea celor mai întunecoase părţi ale globului şi pentru cunoaşterea tuturor domeniilor ştiinţifice se sacrifică nu numai averi dar şi vieţi omeneşti, n-avem pretenţiuni exagerate cînd cerem întrucît nu s-ar majora această subvenţie, cel puţin să nu se micşoreze. Săpăturile de astă vară de la Cristeşti care au scos la iveală pe lîngă elementele necesare de cunoaştere a unei tehnici de construcţie autohtone sub influenţa romană, au dat un material ceramic de 50 lăzi, — cel mai bogat găsit în ţară pînă în prezent la un loc, ridicîndu-i valoarea prin documentele aflate la faţa locului şi anume cele 5 cuptoare intacte, singurele pînă astăzi în Ardeal. Aceste cuptoare sínt dovezile că aceste producţiuni ceramice au fost făcute toate aici, că a fost un centru industrial care nu s-a mulţumit numai de a satisface cerinţele aşezării, dar au gravitat şi la un mercantilism important. Pe lîngă aceea dau o dovadă foarte importantă că această populaţie cu toate sforţările de romanizare, chiar dacă s-au romanizat, faţă de tradiţie şi concepţie au rămas neinfluenţată, găsim formele La Тёпе înainte de Chr. cu trei veacuri, păstrate în secolul al III-lea, cînd în ceramică se introduce smalţul. Tiparele aşa numite „Formschlüssel“, nu reprezintă capul femeii romane, ci a femeii dace, cu coafura ei. Care muzeu păstrează încă un astfel de document? Unde se mai găsesc motivele în acea variaţiune bogată pe care o avem noi? Oare în această operă culturală se poate ca judeţul să nu-şi dea concursul? mai ales atunci cînd rezultatele nu sínt vorbe, dară fapte şi rezultate. în anul 1926 cînd domnul profesor Pîrvan la Universitatea din Cambrige a ţinut o conferinţă despre limes dacicus din judeţul nostru, cu seria cetăţilor încă neexploatate, englezii conduşi de cele auzite s-au oferit să facă cele mai întinse cercetări ca aceste lucruri aşa zis ascunse să fie cunoscute de toată lumea. Ori noi nu stăm faţă de vorbe şi nu mergem în ţări străine, noi stăm în faţa rezultatelor obţinute, cînd le privim nu sîntem conduşi de dorul ca să deschidem mai departe această carte care păstrează pentru noi atîtea secrete? Domnilor, nu cred stînd şi dvoastră în faţa acestor obiecte vorbitoare că aţi fi de părere că acestea n-au nevoie de concurs, n-au nevoie de sprijin. Mult s-ar putea vorbi despre ele însă este mai consult să vedeţi şi Dvoastre despre ce este vorba.
