Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
492 LIVIU MOLDOVAN 4 beni. Suma primită pentru această carte urma a fi întrebuinţată pentru construirea în Gheorgheni, a unui internat pentru elevii români2. Activitatea lui Elie Cîmpeanu va rămîne legată şi de lupta dîrză şi perseverentă împotriva deznaţionalizării bisericii şi limbii româneşti. Cînd, în 1912, stăpînirea maghiară a încercat a afilia pe românii din Secuime episcopiei maghiare din Hajdudorog (Ungaria), Elie Cîmpeanu a dus cea mai dîrză luptă împotriva acestui atentat, redactînd un energic protest, arătînd că: „Protestăm energic împotriva acestui atac ilegal, atît bisericesc cît şi politic şi declarăm că vom denega supunerea atît bisericească, cît şi civilă faţă de conducerea acestui episcopat gr. cat“3. A alengat apoi, prin sate pentru a aduna iscăliturile ţăranilor, spre a-şi arăta revolta, fapt care a dezlănţuit împotriva lui ura autorităţilor administrative maghiare. A fost dat în judecată şi i s-a sistat ajutorul de la stat şi bursele pentru doi copii aflaţi la şcoală. Datorită Războiului din 1916—1918 la care a participat, Elie Cîmpeanu a părăsit postul şi a trecut împreună cu patru fii în Moldova unde, cu toată vîrsta sa înaintată a intrat ca voluntar în armata română. Pentru fapta sa a fost în contumacie condamnat la moarte de autorităţile imperiale, iar apoi soţia sa împreună cu alţi şase copii rămaşi acasă a fost supusă unor repetate şicane şi persecuţii. In Moldova, Elie Cîmpeanu a fost numit în 1916 de către generalul Mărdărescu conferenţiar al armatei a doua (de nord), unde a înflăcărat şi încurajat pe ostaşi prin conferinţele sale în acele vremuri grele ale războiului. în anul 1917 a activat ca administrator al spitalului nr. 428 din Piatra Neamţ, apoi a spitalelor de la Mănăstirea Bistriţa şi, în fine, ca director al şcolii normale din Dobreni, jud. Neamţ. Activitatea sa la aceste instituţii n-a rămas neobservată. Dimpotrivă, „pentru zelul şi devotamentul remarcabil cu care a organizat şi administrat spitalul nr. 428, în 1917“, i s-a conferit în anul 1918 o decoraţie de război4, apoi, în 1920, a primit o altă decoraţie pentru munca depusă ca administrator al spitalelor de la mănăstirea Bistriţa5. In 1918, Elie Cîmpeanu s-a reîntors în Transilvania. Prin ordinul din 24 nov. 1918 s-a dispus comandantului trupelor din Gheorgheni, ca lui Elie Cîmpeanu şi fiului său loan, să li se asigure persoana şi averea şi să 2 Liviu Moldovan, Despre provenienţa în Biblioteca Academiei R.S.R. a Psaltirii slavo-române de la 1577, în Studii şi cercetări de documentare şi bibliografie nr. 4/1966, Bucureşti. 3 Traian Popa, Monografia oraşului Tîrgu Mureş, 1932, p. 232. 4 Arh. Stat. Tg. Mureş, Fond Élie Cîmpeanu, dos. nr. 1, fila 16. 5 Ibidem, fila 20.
