Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
464 GHEORGHE IANCU 20 falsă60, fără a se reuşi însă într-o măsură prea mare. Mult caz s-a făcut în jurul celor 13 milioane de cor. despre care am amintit, precum şi în a două situaţii ivite în timpul ştampilării din Banat. Deşi din momentul începerii ştampilării era interzisă aducerea oricărei sume de bancnote de coroane din afara Banatului la ştampilare, la 24 octombrie 1919 delegaţi ai comisiei de aprovizionare din Satu Mare au dus la Timişoara 5 mii. coroane neştampilate şi le-au depus la M. A. Hitelbank, pe care însă la 25 octombrie 1919 le-a confiscat George Guiman, şeful comisiei de ştampilare01. După cum reiese dintr-un raport al prefectului judeţului Timiş, ultima zi pentru primirea banilor pentru ştampilare cu taxa de 2% a fost 27 octombrie 1919, deşi în Ordonanţa prin care s-a dispus ştampilarea era fixată ziua de 25 octombrie. Fiind însă imposibil să se primească în după masa acelei zile 40.337.390 cor. de la 33 institute financiare, conform instrucţiunilor date tuturor băncilor, cele care nu au putut preda banii au anunţat oficial comisiei de ştampilare suma adunată pînă în 27 octombrie orele 12. Cînd s-a prezentat delegatul filialei din Timişoara a băncii Ungarische Allgemeine Kreditbank din Budapesta cu o sumă de •12.810.640 cor., şefului Comisiei i s-a părut suspectă o sumă atît de mare prezentată spre ştampilare contra unei taxe de 2%, în loc s-o fi ştampilat în prima fază cu o taxă de l°/c, pierzînd astfel 94.400 cor. Făcîndu-se cercetări minuţioase s-a constatat că, suma de 9.944.000 cor. aparţinea filialei din Oradea a aceleiaşi bănci şi, în consecinţă, a fost confiscată. Suma a fost depusă întîi la casa Comisiei de ştampilare, apoi la administraţia financiară din Timişioara, urmînd să ajungă la Resortul de finanţe90 * 92. La 31 decembrie 1919 Consiliul Dirigent a desemnat o Comisie care să studieze chestiunea celor cca 10 milioane coroane, formată din Emil Haţieganu, Victor Deleu şi Titu Dragonescu93. Din raportul prezentat la 17 februarie 1920 de comisie reieşea că filiala din Oradea strînsese suma respectivă de la soldaţi şi ofiţeri români care se întorseseră de pe front, cum de fapt susţinea şi apărătorul băncii, Aurel Lazăr, fost şef de Resort la 90 în şedinţa Consiliului Dirigent din 21 octombrie 1919 A. Vlad a fost însărcinat să colaboreze în acest scop cu generalul Petala, comandantul zonei de supraveghere. Proces verbal din 21 octombrie 1919. Acelaşi lucru îl afirmă alţii, cf. D.A.D. 1919—1920, p. 687. Marghiloman, în însemnările sale, nota la 30 ianuarie 1920: „Prezan l-a trimis pe Zătreanu, care era comisar la Curtea Marţială, să facă o anchetă prin băncile din Ardeal, pentru a constata coroanele introduse prin fraudă“. Notiţe politice, voi. V, pp. 13—14. 01 Arh. Stat. Bucureşti, Arh. 1st. Centrală, fond. Casa Regală, d. 22/1919, f.9. 92 Ibidem, f.8, 11, 12, 16, 17. 93 Proces verbal din 31 decembrie 1919.
