Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
450 GHEORGHE IANCU 6 timpul războiului, acestea atingînd la 31 octombrie 1918 suma de 30 124 milioane coroane, cit şi după încheierea lui, datoria ajungînd la 40 000 milioane coroane în 7 februarie 1919 şi la 40 030 milioane în 15 iulie 191919. Coroanele emise fără nici o rezervă şi fără a mai avea vreo acoperire au intrat masiv şi în Transilvania, ducînd în mod firesc la deprecierea lor. Pentru a împiedica intrarea în continuare în ţară a coroanelor devalorizate şi schimbarea lor aici eu leul românesc, mult mai bine cotat în străinătate, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 46 din 15 ianuarie 1919 s-a adus o precizare la art. 448 din tariful vamal, care prevedea prohibirea la import a oricăror titluri străine neautorizate de stat şi necotate la bursă, în sensul că prin titluri străine se înţelegea şi orice hîrtie monedă străină20. In conformitate cu Jurnalul adoptat, la 20 ianuarie 1919, resortul de finanţe cerea Comandamentului trupelor din Transilvania să interzică importul de coroane, în special al celor din ultimele emisiuni, în cantităţi care depăşeau necesităţile personale ale populaţiei, iar contravenienţilor să li se confişte bancnotele21. Valoarea coroanei din afară fiind mai scăzută decit în Transilvania, pericolul invaziei cu bancnote depreciate era iminent; de aceea, în martie 1919, Ministerul de Finanţe a cerut Consiliului Dirigent să întreprindă măsuri menite a opri afluxul de coroane22. Ţinînd seama de recomandarea Ministerului, în şedinţa din 4/17 martie 1919, în care s-a discutat chestiunea valutei, Consiliul Dirigent a decis prohibirea importului de coroane şi de bonuri de casă ale Băncii Austro-Ungare23. In consecinţă, chiar a doua zi, în 5/18 martie 1919, a fost emisă Ordonanţa nr. 2168 în chestiunea limitării interimate a circulaţiei fiduciare24. 19 Pentru aceste cifre: Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui. Voi. II. Bucureşti, Ed. Acad. R. S. România, 1967. pp. 248—249; I. Lapedatu, Lichidarea monetară a Băncii Austro-Ungare, „Analele Statistice şi Economice“, nr. 2—3, din 1920, p. 12; Idem, Chestiunea valutei şi a finanţelor, „Revista Economică“, XXI, nr. 1, din 4 ianuarie 1919, p. 4; Idem, Politica monetară şi financiară a Cehoslovaciei, „Buletinul Institutului Economic Românesc“, II, nr. 10 din 1923, pp. 678—679; C. G. Demetrescu, Banca de emisiune a Austro-Ungariei în timpul războiului, „Independenţa Economică“, nr. 9—10 din 1919, p. 20—21. 20 Arhivele Statului Bucureşti, Arhiva Istorică Centrală jurnalele Consiliului de Miniştri, d. 15, f. 111. 21 „Gazéta Oficială“, nr. 7—12, p. 8; „Adevărul“ (Sibiu), XV, nr. 5, din 3/16 februarie 1919. 22 Valoarea coroanei era: 20 bani în Jugoslavia, 30 bani în Cehoslovacia, 50 bani în Transilvania, „Dimineaţa“ nr. 4628 din 13 martie 1919. 23 Proces verbal, din 4/17 martie 1919. 24 „Gazeta Oficială“, nr. 17—19, pp. 9—10; Horia Maniu, Unificarea monetară, „Buletinul Institutului Economic Românesc“, nr. 4, din 1924, p. 257; La 31 martie 1919, prefectul judeţului Cojocna o aducea la cunoştinţa locuitorilor judeţului, Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond Prefectura judeţului Cojocna, act. 724/1919.
