Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
438 GHEORGHIŢA IANCU, GHEORGHE IANCU 8 înfiinţat după unirea Transilvaniei cu România, într-o regiune ai cărei locuitori erau confruntaţi cu numeroase dificultăţi, prin prodigioasa activitate desfăşurată şi-a dobîndit un real prestigiu în zonă. în afara spitalului din Abrud, s-au întreprins paşii necesari şi pentru înfiinţarea unui spital la Reghin, iar spitalul orăşenesc din Timişoara a devenit de stat28. La Arad s-a creat Institutul obstretic, iar la Cluj un spital pentru femei. în decursul activităţii sale, Consiliul Dirigent a susţinut şi îndrumat peste 50 de spitale cu cca 10.000 paturi29. în momentul încetării activităţii sale, se găseau în Transilvania cca 1200 medici şi 400 circumscripţii sanitare, dintre care 100 erau vacante, fiind de asemenea vacante şi 50 de posturi la spitale30. în vederea procurării şi înzestrării instituţiilor sanitare cu materiale, Consiliul Dirigent a creat un organism special — Depozitul central sanitar —, care s-a preocupat de importarea celor necesare, în special din Germania şi Austria31. în acelaşi scop, la 3 februarie 1919, printr-o Notă circulară, Resortul ocrotirilor sociale atrăgea atenţia prefecţilor că depozitele cu materiale sanitare rămase de la armatele germane sau austroungare urmau să se concentreze la Sibiu, Braşov şi Cluj, iar asupra întrebuinţării lor decidea o comisie mixtă a resortului şi a Comandamentului Trupelor din Transilvania32. Datorită greutăţilor cu care se procurau medicamentele, medicii erau invitaţi să le folosească cu multă chibzuiţă33. „Din cauza lipsei tot mai simţite în cei mai mulţi articli de farmacie“ — se spunea în Ordinul circular din 15 aprilie 1919 al Resortului ocrotirilor sociale adresat municipiilor —, se modificau începînd cu 1 mai 1919 preţurile unor medicamente. Se indica, de asemeni, prescrie-28 Ibidem, f. 46; A. Voina, op. cit., p. 744; Proces-verbal din 11 septembrie 1918 şi din 12 ianuarie 1920. 29 Fond Iuliu Moldovan, dosar, 1, f. 46, 48. 30 Ibidem, f. 46. La 9 iunie 1920 numărul medicilor din Transilvania era de 1362 faţă de 1103 în 1917. Români erau 280 faţă de 131 în 1917. Medici funcţionari erau 752, dintre care 241 (circa 33%) erau români deci aproape toţi medicii români (6/7) erau medici funcţionari. în 1917 erau 690 medici funcţionari, dintre care români 84, 12% din totalul medicilor funcţionari şi 2/3 din numărul medicilor români. în 1917 nu era nici un profesor universitar român la facultatea de medicină şi nici un inspector igienic, în iunie 1920 fiind 5. în 1920 erau 10 medici primari de judeţ români faţă de 1 în 1917, 2 medici şefi de oraş faţă de nici unul în 1917, 20 directori de spitale, faţă de nici unul în 1917. Cf. Adresa nr. 1491/1920 din 9 iunie 1920 către Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar din Bucureşti, fond Iuliu Moldovan, dosar nr. 1, f. 68. 31 Proces-verbal din 2/15 martie 1919; fond Iuliu Moldovan, dosar nr. 1, f. 47—48. 32 „Gazeta Oficială“, nr. 7—12 din 1, 6, 8, 12, 19, 22 februarie 1919, p. 11. 33 Ibidem, nr. 24—25 din 17, 26 martie 1919, p. 10.
