Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
31 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 417 nit slujbaşii, cu funcţii mai mari şi mai mărunte, spre sate pentru a judeca la faţa locului pricini vechi şi noi dintre stăpînii întinselor moşii şi ţăranii ce se doreau stăpîni ai acestora. In lupta pentru pămînt, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, ţăranii au folosit, alături de calea revoluţionară, a ocupării pămînturilor moşiereşti, fără hotărîri venite de sus, şi calea petiţionară. Cererile lor au fost înregistrate de una din instituţiile administraţiei locale sau cu caracter agrar, după cum şi măsurile de ordine, de chemare la ordine, veneau tot de la sau jprin intermediul acestora. Studiul lor îl socotim astfel necesar şi încadrat organic în lucrarea noastră, ll socotim în acelaşi timp şi ca pe o contribuţie utilă la istoricul unor instituţii din istoria contemporană a ţării noastre, chiar dacă matematic trei ani strînşi la un loc nu s-ar părea să însemne prea mult. Problemele vremii, ridicate de oamenii vremii, la răscrucea dintre două epoci istorice erau însă de mari dimensiuni şi judecat după acestea rolul instituţiilor agrare — şi nu numai al acestora — nu a fost sau nu ar fi trebuit să fie direct proporţional cu unitatea de timp relativ scurtă la care ne-am oprit noi, ci cu aceea a problemelor ce aşteptau de prea multă vreme o rezolvare în folosul ţărănimii sărace. Vom începe cu cîteva date din istoricul resortului agriculturii subliniind principalele preocupări ale acestei însemnate instituţii centrale din domeniul agrar în general şi din cel al reformei agrare în mod special. Resortul agriculturii şi comerţului este unul din cele douăsprezece resoarte ce au funcţionat ca instituţii centrale în cadrul Consiliului Dirigent. In mecanismul general de organizare a Transilvaniei acestui resort i-a revenit rolul de a influenţa în bună parte viaţa social-economică din satele Transilvănene vreme de peste cinci pătrare de ani. Şi-a început activitatea la Sibiu, alături de celelalte instituţii centrale ale Consiliului Dirigent, iar din octombrie 1919, pînă la desfiinţarea Consiliului Dirigent, în aprilie 1920, şi a continuat-o la Cluj79. Şeful Resortului de agricultură, Victor Bontescu, reprezentant al aripii de dreapta din Partidul Naţional Român80, figurează printre membrii Consiliului Dirigent aleşi la 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional, în şedinţa ţinută la Alba Iulia.81 El a rămas în această funcţie pînă la in-79 „Drapelul“ nr. 127 din 5 noiembrie 1919; Patria nr. 80 din 15 aprilie 1920. 80 Muşat M. şi Piucă V., Activitatea Partidului Naţional Român din Transilvania in preajma şi în primii ani după desăvîrşirea făuririi statului naţional român. Revista Muzeelor, 1969, nr. 1, p. 12. 91 Pascu Ştefan, Marea Adunare Naţională ..., p. 383. 27 — Marisia voi. VI.
