Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

II. Istorie

Păşunile, pădurile, drepturile de tîrg, de ape, expropriate erau trecute în proprietate comună sau de stat.

Legea definitivă de reformă agrară pentru Transilvania din iulie 1921 păstrează neschimbată ordinea celor 10 categorii de ţărani îndreptăţiţi/’ la împroprietărire (art. 92) date de decretul-lege 3911/1919 (art. 33), dar a stabilit o altă ordine a priorităţilor (art. 92, pct. 11).

Modifică şi o formulare folosită în cazul invalizilor. Decretul lege 3911/1919 condiţiona primirea pămîntului de către invalizi sau familiile acestora de capacitatea lor de a munci pămîntul. Legea din 1921 a legat-o de capacitatea de a conduce lucrarea pămîntului. A mai adăugat şi o nouă categorie de îndreptăţiţi, a 11-a, voluntarii din armata română, ori dintr-o armată aliată sau care s-au format din grupuri de voluntari independenţi (art. 92). La punctul 12 al aceluiaşi articol s-a înscris şi dreptul de a se completa sau forma acolo unde nu erau, şi numai după satisfacerea tuturor celor îndreptăţiţi, a unor sesii parohiale, cantorale şi şcolare, pînă la maximul prevăzut de art. 6.

Pămînturile de cultură expropriate puteau fi parcelate, în baza Legii de reforma agrară pentru Transilvania din 1921, în loturi de completare sau întregi pînă la 7 iugăre şi în loturi de colonizare de 16 iugăre (art. 97). (_

Naţionalitatea celor expropriaţi, sau a celor îndreptăţiţi nu a constituit un factor de care s-a ţinut seama, avantajîndu-i pe unii şi neîndreptăţîndu-i pe alţii. Nici legislaţia agrară amintită şi nici normele interpretative ale acestei legislaţii, ale legislaţiei agrare în general, nu a cerut sau admis vreo discriminare naţională. Dimpotrivă s-a cerut o egalitate deplină la condiţii egale. Numele proprietarilor mari români, maghiari sau saşi etc., au figurat la un loc în listele de expropriere, încadraţi, în aceleaşi norme iar dreptate ori nedreptate în procesul de împroprietărire li s-au făcut la fel ţăranilor români, maghiari, saşi etc. Spre deosebire de motivarea dată exproprierilor din vechea Românie, ..pentru cauză de utilitate naţională“75, legea de reforma agrară din Transilvania, a folosit formula „pentru cauză de utilitate publică“,76 urmărindu-se, prin această diferenţiere, tocmai sublinierea unui fapt şi anume intenţia legii de a îngloba în prevederile sale şi interesele naţionalităţilor conlocui-15 Hamangiu C., op. cit., p. G53.

76 Ibidem, p. 733.

29 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 415