Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
398 MARCEL ŞTIRBAN 12 tului cu ajutorul unei legi care „să stabilească timpul de lucru, plata cu toate retribuţiile ei, ţinînd seama şi de ajutorarea în. cazuri de infirmitate şi de boală“27. Pe lîngă aspectul negativ legat de promovarea unor relaţii de dependenţă, incompatibile cu aspiraţiile păturilor ţărănimii sărace şi mijlocaşe, găsim în susţinerile ziarului „Unirea“ şi o altă latură frumos expusă dar nerealizabilă. Nu putea fi posibilă, ca împlinire directă şi imediată, a reformei agrare, formarea unor proprietăţi ţărăneşti de cca 15 iugăre, în condiţiile menţinerii proprietăţilor mari de 200—500 iugăre. Ar fi fost posibil acest lucru numai dacă s-ar fi trecut la desfiinţarea proprietăţilor moşiereşti şi la reducerea celor deţinute de către burghezia satelor, la limitele proprietăţii mici preconizate. Numai reducerea tuturor proprietăţilor mai mari de 15 iugăre la această suprafaţă (15 iugăre) ar fi îngăduit ridicarea proprietăţilor ţărăneşti, sub această cifră, la limita amintită. împărţind cele 15 062 486 iugăre la 961 936 gospodării cu proprietate de la minus 1 iugăr la plus 1 000 iugăre, găsite de către Consiliul Dirigent în 191928, ne dă chiar media de 15 iugăre pe care a avut-o în vedere Petre Suciu, autorul articolului din „Unirea“. Aceasta ar fi putut să însemne o nivelare socială despre care s-a vorbit în Declaraţia de unire de la 1 decembrie 1918, dar ar fi implicat categoric şi desfiinţarea marii proprietăţi. Or, după cum se ştie, nici punctul 5 din Declaraţia de la Alba Iulia, nici proiectul de reforma agrară al Consiliului Dirigent, nu au prevăzut lichidarea marii proprietăţi ci doar reducerea ei. Proprietatea mare, ce urma să rămînă după reformă, a fost numită în proiectul amintit „proprietate mijlocie“ şi a cuprins valori între 200—500 iugăre. Proprietatea mijlocie nu era altceva, în concepţia economiştilor agrarieni transilvăneni, autori ai proiectului de reformă agrară, decit „rămăşiţele marilor latifundini“ şi rolul acestora era de a continua cultura „îndrumătoare a ţării, şi de a asigura venit proprietarului“. Fermelor model, de stat, considerate tot proprietate mijlocie, li se rezervase, de asemenea, rolul de îndrumare şi exemplu, de ajutor, prin livrarea de seminţe şi reproducători din rase superioare de animale, pentru gospodăriile ţărăneşti29. Putem conchide, că în general presa burgheză românească a susţinut în coloanele sale, proiectul de reformă agrară al Consiliului Dirigent. O bună parte din ziaristica vremii s-a făcut purtătoare de cuvînt a 27 „Unirea“, nr. 84 din 25 aprilie 1919, p. 2; 28 Calculat după datele din loan Iacob, op. cit., p. 18; 29 Ştirban, M., Iancu, Gh. Cîteva documente... Rev. Arhiv. 1/1976.
