Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
9 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 395 doara — a propus transformarea pămînturilor expropriate în aceste cazuri în păşuni comunale. Era desigur şi aceasta o soluţie nu însă menită a rezolva problema ţărănească. Ţăranul a dorit, fireşte, păşuni pentru vitele sale, a dorit păduri, dar a dorit, cel puţin în egala măsură, dacă nu într-o măsură mai mare, pămînt arabil pentru culturile cerealiere şi de nutreţ, pentru plantele industriale cunoscute pînă atunci doar pe marile moşii, toate spre a satisface nevoile materiale zilnice şi pentru un schimb comercial devenit o condiţie a prosperităţii gospodăriei sale. Ştirile legate de stadiul proiectului de reformă agrară transmise de „Foaia Poporului“ la 10/23 februarie 1919, aveau menirea de a linişti spiritele în rîndul ţăranilor, informîndu-i că la Resortul agriculturii s-au strîns datele necesare şi că acestea se prelucrează în scopul prezentării lor Marelui Sfat de la Sibiu, ce se aşteaptă să fie convocat, chiar în luna martie, aşteptare după cum ştim neîmplinită21. Un aspru rechizitoriu proprietăţii mari şi proprietarilor săi, alături de o caldă pledoarie pentru proprietatea mică ţărănească a făcut M. Neagu la 9 martie 1919 tot în paginile „Foii Poporului“. „Domnul are pămîntul, lui îi răsare soarele şi numai lui îi plouă, toate acestea numai lui îi produc — spunea M. Neagu şi se întreba pe drept cuvînt — Oare de bogăţiile acestea ale naturii de ce să se împărtăşească numai aleşii din naştere? Aceasta — conchide el — nu se mai poate . . . Dacă e drept că pămîntul e a aceluia care-1 lucră, de ce să nu treacă cu desăvîrşire în stăpînirea muncitorului“? Ţăranul — susţine M. Neagu mai departe — trebuie să lucreze pentru sine iar locul proprietarilor mari trebuie luat de cei mici, căci „proprietarul mic îngrijeşte mai bine de moşia sa, o gunoieşte la timp, o lucră mai raţional, se îngrijeşte de seminţe mai bine. La curtea sa ţine tot felul de păsări, porci, oi şi altele, ceea ce îi aduce un cîştig foarte mare. Aceasta nu e numai la „O“ curte domnească ci la sute de curţi (proprietari mici), iar venitul total, după toate acestea, va fi dublu (îndoit), ori chiar şi mai mult, pentru stat)22. Teodor Groza este autorul altor două articole apărute pe tema reformei agrare în ziarul „Unirea“. Cel dintîi, intitulat „Să vină o cit mai în grabă reformă agrară“, apărut la 11 martie 1919, surprinde starea de spirit în rîndurile ţărănimii ce „aştepta răsplata ostenelilor de 4 ani, aştepta îndreptarea despuierii de veacurile trecute“. El a criticat ritmul încet al desfăşurării pregătirii reformei agrare şi lipsa de informaţii din partea oficialităţilor în legătură cu această problemă. A sesizat apoi incertitudinea ce 21 Ibidem. 22 Ibidem, nr. 9, din 9 martie 1919, p. 3;