Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
384 ADRIAN STOICA 20 ler, Cervantes, Cehov, E. Zola, Lermontov, Tolstoi, „Din Istoria României“ de D. Onciul, „Scrisori“ de I. Ghica, „îmbunătăţirea soartei ţăranilor“ de M. Kogălniceanu, „Documente privitoare la istoria românilor“, „Memoriu despre starea Moldovei“, „Monumente epigrafice şi sculpturale“, „Basmele române“, „Istoria imperiului otoman“, „Istoria romană“ de Tit Livius, „Flora Dobrogei“, „Istoria lui Herodot“, „Cîntece“, „Harta agronomică a României“, „Lexicon slavo-românesc“, „Mănăstirea şi Comuna Putna“, „Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească“ de N. Iorga, „Istoria lui M. Viteazul pentru poporul românesc“ de N. Iorga, „Calendarele Ligii culturale“, „Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu“, „Un apărător al săracilor — domnul Tudor din Vladimiri“ de N. Iorga, „Treisprezece zile din viaţa militară a lui Mihai Viteazul“, „Poezii“ de Bolintineanu, „România şi neamul românesc“ de A. Lupaşcu etc.58 Toate aceste ziare, reviste, cărţi, manuale, calendare, traduceri şi încă multe altele circulau în Transilvania în pofida tuturor confiscărilor şi opreliştilor din partea claselor stăpînitoare maghiare. Prin conţinutul lor, ele contribuiau la intensificarea acţiunilor, la coeziunea tuturor românilor în vederea eliberării naţionale de sub stăpînirile străine. Comunitatea psihică a poporului român, care s-a manifestat şi în comunitatea culturală, a fost statornică şi a constituit un „cheag unificator“ în toate timpurile. Acelaşi fond spiritual, aceleaşi datini şi obiceiuri, cu unele deosebiri neesenţiale, şi-au afirmat prezenţa de-a lungul timpurilor în ţările române. Obiceiurile juridice nescrise, sub denumirea de „dreptul românesc“, au fost unitare, cu mici deosebiri, pe teritoriul patriei noastre, folosite de „oameni buni şi bătrîni“ în rezolvarea neînţelegerilor dintre locuitorii satelor59. Legăturile culturale între românii de pe ambele versante ale Carpaţilor au fost neîntrerupte şi chiar în anii grei ai primului război mondial au continuat, pînă cînd lupta poporului nostru pentru eliberare naţională şi unitate statală a fost încununată de izbîndă prin marele act istoric de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918. 58 Arhiva Ministerului de interne al Ungariei, f. 26, 29, 77, 78, 363, 2, 35, 205, 202, 211, 123, 110, 241, 2231, 294, 274, 153, 57, 132, 8, 272, 155; 156; 323, 23, 15—17, 5, 48, 824, 829, 121, 499, 216, 103, 45, 99, 95, 4, pe anii 1907—1909 59 Vasile Maciu, Ştefan Pascu, Formarea naţiunii române, în Rev înv Sup, nr. 8, 1966, p. 15.
