Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
320 MARIN ŞARA 14 despărţământului adunării generale extraordinare a ,„Astrei“ din 10 martie 1897, de la Sibiu, privind modificarea statutelor, este concludentă, dovedind că românii de pe aceste meleaguri sprijină toate acţiunile menite să ducă la triumful cauzei pentru oare luptă. Modificarea statutelor „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“ nu s-a resimţit asupra activităţii ,,As trei“, dimpotrivă, despărţămintele şi-au sporit activitatea. Amintind de măsurile luate de autorităţi împotriva „Astrei“, trebuie să specificăm că şi preşedintele despărţămîntului Reghin, Patriciu Barbu, datorită activităţii lui culturale şi naţionale, a avut de suferit, fiind împiedicat de conducerea administrativă să-şi exercite în bune condiţiuni funcţia. Fiind implicat în mişcarea memorandistă, judecat şi persecutat, a fost nevoit să renunţe la conducerea despărţămîntului, în anul 1896. Adunarea generală a despărţămîntului din 11 iulie 1896, convocată la Reghin, sărbătoreşte pe neînfricatul luptător Patriciu Barbu, oare timp de peste 20 de ani, a servit idealurile culturale şi naţionale ale „Astrei“. Succesorul lui a fost Petru Uilăcan, care a ţinut preşedinţia între anii 1896—1905. Continuînd frumoasele tradiţii ale înaintaşilor, sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea găseşte despărţămîntul în plină activitate. Dezvoltarea societăţii în toate domeniile se răsfrînge pozitiv şi asupra „Astrei“, respectiv a despărţămîntului. Cu toate măsurile represive luate de autorităţi, despărţămîntul îşi stabileşte noi obiective de îndeplinit îşi îmbunătăţeşte metodele de muncă, folosind pe scară largă, mai ales în activitatea la sate prelegerile poporale, organizarea de şezători culturale, de expoziţii, mărirea numărului de agenturi şi biblioteci poporale. Se observă o preocupare mai mare pentru ridicarea conştiinţei naţionale a populaţiei româneşti care este un prolog la marea Unire din 1918. Documentele de arhivă ilustrează preocupările noii conduceri a despărţămîntului, intenţia lui de a continua bunele tradiţii moştenite. In acest sens, protocolul luat în adunarea generală a despărţămîntului XXVI, ţinută la Reghin în 10 august 1897, relevă un aspect a acestor preocupări, din oare cităm: „Directorul despărţămîntului, Dl. Petru Uilăcan, propune admiterea a patru premii de cîte 15 florini, şi anume: două premii pentru acei învăţători din raionul despărţămîntului nostru oare se vor distinge prin formarea de coruri fie cu adulţi sau copii de şcoală, iar două premii pentru acei indivizi care se vor distinge prin pomărit,
