Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
296 IOAN NISTOR 4 tru dreapta apărare a lui loan Raţiu. Privitor la această situaţie, Raţiu scrie lui George Bariţiu că nu va renunţa niciodată la lupta sa şi că este gata să răspundă oricînd cu fruntea sus pentru faptele sale.8 Problema comasărilor cu întregul ei cortegiu de samavolnicii, înfiinţarea tribunalelor urbariale ca instanţe judecătoreşti speciale şi activitatea acestora, a constituit în continuare o coordonată constantă de legătură a lui loan Raţiu cu locuitorii de pe Valea Mureşului de Sus. Sub titlul „Calamităţile urbariale şi dr. Raţiu“, Gazeta Transilvaniei prezintă în 1867 în mai multe numere comasarea făcută la Sîngerul de Cîmpie (azi comuna Sînger, judeţul Mureş), unde s-au făcut mari nedreptăţi ţăranilor fie prin împărţirea acelei părţi de hotar ce trebuia exclusă la comasare ca fiind proprietatea ţăranilor pentru păşunatul oilor, fie lăsîndu-i fără rituri (fînaţe) care au fost date toate stăpînilor, lipsindu-i pe ţărani de fîn şi aducîndu-i în situaţia de a nu-şi putea creşte animalele. Ilegalităţile comise se referă şi la faptul că vechii stăpîni atrăgîndu-şi de partea lor comisia, au clasificat locurile neproductive ce le aparţineau în categoria I-a, iar cele bune ale ţăranilor într-o categorie inferioară, reuşind să obţină pentru teren puţin şi arid, teren mult şi fertil în apropierea satului.9 în cererea din 25 martie 1862, semnate de 64 săteni din Sînger adresată tribunalului din Turda, se arată că prin înşelătorie şi minciună domnii pămînturilor vor să le ia terenurile — pe care potrivit paragrafului 16 din patenta urbarială din 20 iunie 1854 sínt în drept să le păstreze —•, cerîndu-le chiar să iasă din case.10 Observator atent al acestor stări de lucruri, Raţiu va scrie la 22 decembrie 1867 lui George Bariţiu că la comasări se făceau multe nedreptăţi ţăranilor, pămîntul cel mai bun fiind luat de aristocraţie care lăsa celor săraci rîpele şi coastele stîncoase. Arată că la Silvaşiu (azi Silivaşu de Cîmpie, comună, judeţul Bistriţa-Năsăud), comasarea se face mai omeneşte decît la Sînpetru, oamenii cel puţin nefiind excluşi de la „tău“ şi se comasează şi riturile.11 Raţiu a cunoscut nemijlocit procedurile la care se referă, pentru că tocmai în perioada dinaintea redactării acestei scrisori, a fost timp de 6 săptămîni în părţile de sus ale Transilvaniei12, aşadar foarte posibil în zona Mureşului Superior. Faptul este 8 loan Georgesu, Dr. loan Raţiu (1828—1902) 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni. Sibiu, 1928, p. 28—29. 9 Gazeta Transilvaniei, 1867, 30, nr. 82, p. 326. 10 Ibidem, nr. 83, p. 329. 11 loan Georgescu, op. cit., p. 28. 12 Gazeta Transilvaniei, 1867, 30, nr. 84, p. 333.
