Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 5. (1975)
I. Arheologie
30 VALERIU LAZÄR 2 pra unor descoperiri la Päsäreni5, Eremitu6 si Sincai7, sesizind specificul lor, nedefinindu-le ínisá ca vestigii ale unei culturi aparte — Co^ofeni — cum erau. In pragul secolului al XX-lea inmul^irea descoperirilor arheologice in intregul spatiu transilvänean a atras, cum era firesc, si mai mult atentia cercetätorilor transilväneni sau sträini asupra zonei Muresului superior, interesa(i fie pentru a-si lärgi documentarea, prin noi descoperiri, fie pentru reconsiderarea unor materiale din descoperirile fäcute. Interesül cercetätorilor a crescut in parte si datoritä faptului cä in diverse locuri colectionarii locali au scos la luminä din pämint, ín ultimul pätrar al secolului al XIX-lea, intimplätor sau prin säpäturi improvizate, numeroase si diverse vestigii preistorice. Erau cunoscute, de exemplu, in acea vreme, si suseitau interes in rindul cercetätorilor, antichitätile de la $incai, culese de Mártonfi Lajos (nuclee de obsidianä, fragmente ceramice s.a.), colectia lui Orosz Endre, constituitä din materialele asezärii „eneolitice“ de la Patui dulce (Édeságy) sau piesele recoltate de pe Cetatea päginilor (Pogányvár) de Andrásy Kálmán. $i asemenea materiale, specifice, „eneolitice“, constituite in colec^ii §1 in alte párti ale judetului Mures, erau cunoscute cercetätorilor. Unii cercetätori au §i publicat in aceastä perioadä parte din piesele descoperite (Herepey8, Orosz9), subliniindu-le valoarea documentar-istoricä, chiar dacä incadrarea lor nu a fost fäcutä corect. Acumulärile documentare aduceau, a^adar, in pragul secolului, in contextui numeroaselor descoperiri din alte epoci in jude^, §i descoperirea certä a unor a§ezäri la Eremitu, $incai si Päsäreni, pe care cercetarea de pinä atunci le considera grosso modo eneolitice. Altor descoperiri, de la Gheja, li se cäutau asocieri stilistice cu cele din a^ezärile amintite. La inceputul secolului al XX-lea K. Herepey10 §i apói B. Posta11 adaugä in repertoriul asezärilor „eneolitice“ (Cotofeni, n.n.) si locali-5 G. Téglás, ОТТЁ, XII, 1887, p. 193. 6 idem, ОТТЁ, XIII, 1888, p. 73, nr. 78. 7 idem, ОТТЁ, XVI, 1891, p. 156, 186; ibidem, XVII, 1892, p. 357, 389. 8 K, Herepey, Arch XVII, 1897, p. 64 (=Päsäreni). 9 E. Orosz, ErdM, XV, 1898, pp. .267—275 ( = $ineai), 10 K. Herepey, Alsófehér vármegye monográfiája, II/I, Ai.ud, 1901, pp. 52, 86; (=Herepey, AFM, pl. VIII/73 (=Cecälaca). 11 B. Posta, Útmutató az Erdély Országos Múzeum Érem- és Régiségtárában, Cluj, 1903, p. 13 < = Criste§ti); la pp. 13, 20 face referiri $i la Gheja; (Posta, Útmutató).
