Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Ştiinţele naturii
14 H. FUCHS — I. KONYA 4 Lahn Thal (e mai greu de fäcut comparafia cu valorile Iui Mi de Ia Agnita, cäci autorul da numai lungimea fi läfimea suprafefei de masticafie, ori aceste valori variazä fi in functie de aradul de uzurä. — Vezi tabelul II). Coroana dintelui fiind destul de inalta, nu prea uzatä, se constata un fanf anterior incä destul de larg fi adinc fi un fanf posterior fi mai larg fi mai adinc; un con median pronunfat. Crestele anterioarä fi posterioarä (meta fi hypolophus) semilunare, inguste, comunicä intre eie numai printr-o fifie de dentinä foarte ingustä. Porfiunea superioarä a partii posterioare e puternic bombatä fi astfei lungimea maximä la acest nivel mäsoarä 47 de mm. Poate e interesant sä amintim cä extremitäfile anterioare fi posterioare ale lobilor — anterior respectiv posterior —, sint uzate in mod particular, oblic in jos, ca fi cum n-ar fi existat — cél pufin la acest nivel — inainte fi dupä acest dinte, alfi dinfi. ln mai multe puncte, chiar fi pe porfiunea de rädäcinä, se constatä resturi considerabile ale invelifului de ciment (Planfa IV. fig. 7—8). Ramura posterioarä a fragmentului de rädäcinä e mai lungä (18 mm) fi prezintä un fanf median larg. M2 dext. (Nr. 13) are coroana bine pästratä (exceptind virful conului median); din rädäcinä nu s-a pástrat decit о porfiune neinsemnatä. E un dinte mare, care intrece in lungime fi in läfime pe tofi ceilalfi, cuprinfi in tabelul II., totufi apropiat de M2 de la Tirgu Muref, de care se deosebefte mai mult in privinfa läfimii lui mai mari. De altfel fi in privinfa caracterelor morfologice esentiale existä о coincidenfä cu acest molar, deseris de noi in mod amänunfit in lucrarea citatä. Suprafafa de uzurä care inclinä spre exterior este fi aici destul de neregulatä (ca fi la dintele precedent). Aceasta pare a fi о caracteristicá individual a animalului respectiv. Mai ales virful intern al conului posterior e mai pufin uzat, porfiunea lui de smalf proeminind in mod vádit. Dentina crestelor anterioarä fi posterioarä nu comunicä intre eie, dar smalful lor e contopit, iar fanful extern de separafie intre cele douä creste — cu toate cä este acoperit in bunä parte cu ciment — pare a fi mult mai pufin pronunfat ca la M2 din Tirgu Muref. Mai amintim cä, la baza lobului posterior, pe partea externä, se constatä douä cute transversale de smalf, remarcate fi de H. V. MEYER (7) fi de noi (3) — mai ales la М3 dext. din Tirgu Muref. $i pe coroana acestui dinte se pot constata fragmente considerabile din inveliful caracteristic de ciment; grosimea acestuia intrece in anumite locuri 1 mm. Suprafefele coroanei neacoperite cu ciment prezintä asperitäfi, care asigurä adeziunea mai solidä a acestui invelif (Pl. IV., fig. 7—8). Pe suprafafa de masticafie se constatä structura particularä prismaticä a porfiunii interne a smalfului, amintitä de noi fi in lucrarea anterioarä. In sfirfit, amintim cä, nu se poate stabili о potrivire intre acefti doi dinfi (Mi fi M2), adicä daeä au stat unul lingä celälalt in aceeafi falcä. М3 sin. (Nr. 16) e un dinte cu coroana bine pästratä, dar färä rädäcinä. Intrece ca märime tofi ceilalfi dinfi cuprinfi in tabelul II., fiind mai
