Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
58 G. FERENCZI — I. FERENCZI 6 pozitie retrasá, fiind ascuns vederii de panta váii Tirnavei Mari $i de platóul din jur, mai ínalt cu citiva metri (pl. XLII, fig. 37). Cercetarea noastrá a inceput cu ridicarea unui plan al cetátii (vezi pl. XLI). Cu aceastá ocazie s-a ajuns la concluzia cá schita fácutá $i publicata de G. Téglás26 este grejitá. Sec{iunile nr. I (transversalá pe axa lungá a cetarii, in directa estvest, vezi pl. XU, XLIV) $i nr. II (in partea de sud-est a cetőtii), precum ?i observatiile fácute pe toatő lungimea „valului de piatrő", care inconjoará promontoriul, s-a dovedit cá acest „val" este de fapt un zid de piatrő legat cu mortar destul de slab. Fetele zidului sint construite din blocuri neregulate, nefasonate, scoase de la fata locului (vezi pl. XLII, fig 38—40; pl. XLI 11), iar in interiorul lui sint pietre mai mici. Grosimea zidului nu este uniformő, ea variind de la 1,80 m (pe latura de est $i vest) pina la circa 2 m in portiunea de sud-est a cetőtii. Spatiul de forrná ovoidalá, inconjurat de zidul de piatrő amintit, are lungimea maximá de circa 75 m, iar látimea maximá de circa 37 m. In interiorul cetőtii se contureazä dar un platou relativ neted, cu un plan cvasi-elipsoidal (limitat de „valul de pámint" [?], marcat pe pl. XLI), ale cárui dimensiuni sint urmátoarele: lungimea maximá circa 45 m, látimea maximá circa 18 m. De$i era cumva de ajteptat, cu ocazia lucrárilor noastre am reu?it sá aflám numai putine ürme de viatä. Astfel de ürme (vetre de foc $i un strat foarte subtire de cárbune) au fost observate numai pe ambele laturi ale zidului, in portiuni mai lungi sau mai scurte, dar in toate locurile unde a fost dezvelit. Foarte putine fragmente ceramice (vezi pl. XLV, fig. 41—48), care formeazá tot materialul arheologic descoperit cu ocazia lucrárilor au fost gásite doar la baza zidului $i numai in portiunea de sud, lingá a?a-zisa „intrare" sau „poartá" (pe pl. XLI locul este marcat cu о cruce). Trebuie mentionatä $i singura intrare veche, vizibilá $i constatatá a cetátii care se gäse^te in partea de sud-est a intäriturii. Aici zidul de pe latura de est a cetátii se terminá la un punct oarecare $i in fata capátului lui, insä cu circa 5 m mai spre exterior $i cu circa 2,5 m mai jós incepe din nou, inconjurind apói intregul platou. Intrarea deci, intr-o oarecare másurá, a fost flancatá. Se vede chiar ?i о portiune a drumului de acces, care a fost probabil pe latura de sud-sud-est a cetátii. Fragmentele ceramice, repetám, foarte putine la numár, par sá fi fost fácute cu roata inceatá. Ele sint ornamentate cu linii groase, ondulate, sau linii groase paralele (pl. XLV, fig. 41, 45, 47—48), precum $i cu linii perpendiculare, imitind cusátura cojurilor (pl. XLV, fig. 44). Un fragment de fund are marcá de olar (pl. XLV, fig 46)27. Dupá primele impresii, aceastá ceramicá s-ar putea data cu о oarecare rezervá in secolele XI-—XIII. ín viitor insá, natural, un studiu mai apro-28 In „Erdélyi Múzeum“, XII, 1895, p. 316—317, fig. 8. 22 Cf. M. COMSA, Cu privire la semnificafia märcilor de olar din epoca feudalä timpurie, ín SCIV, XII/2, 1961, p. 291—305, cu bibliográfia bogatá ín notele 2—3.
