Takács Péter (szerk.): A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 66. (Nyíregyháza, 2010)

A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából

a fost ridicată tot din pământ bătucit, în spatele ei fiind construit grajdul pentru animalele de tracţiune, de lapte, viţei şi mânji. în gospodăriile mai mari, exista şi şura, folosită pentru păstrarea cerealelor şi pentru treierat. Mai era şi coteţ de porci, separat pentru scroafe de fătat şi pentru porci de îngrăşat. în zonele cu fructe era confecţionat şi un uscător de mere şi prune. Aproape în fiecare curte exista coteţ pentru găini, făcut din răchită unde erau în siguranţă faţă de vulpi, câini vagabonzi şi alte animale de pradă. Tot aici, dar în compartimente separate, au fost sălăşluite peste noapte raţele şi gâştele. Mai departe de casă, în livadă, au fost aşezaţi stupii, majoritatea gospodarilor dispunând de câţiva stupi de albine. Mierea a fost folosită la prepararea dulciurilor.

Casele au fost acoperite cu trestie, rogojină sau şindrilă. Majoritatea uneltelor şi a hambarelor au fost făcute din lemne, motiv pentru care incendiile au fost foarte dese.

Gospodăria a fost îngrădită cu gard de nuiele, pentru a împiedica accesul animalelor şi al oamenilor vagabonzi. Sursa de energie casnică, pentru gătit, încălzit, pârjolit porcul şi fiert pălinca, a fost asigurată de lemne, eventual trestie adusă din zona inundabilă a Someşului, a Crasnei şi a Tisei. în satele din zona nisipoasă a Nyirului acestă sursă a provenit din materialul lemnos al arbuştilor din hotarul satului, trestia de pe malurile apelor, paie de grâu sau secară, buruienile cosite în zonele necultivate sau gunoiul uscat al vitelor.

Atenţia reginei şi a consilierilor săi, aflaţi sub influenţa iluminismului, s-a îndreptat spre fiecare segment al vieţii cotidiene. Peste tot s-au pus întrebări cu privire la calitatea şi întinderea pământurilor arabile, a faneţelor şi a păşunilor. S-au luat în evidenţă adăpătoarele, existenţa sau lipsa locurilor de înmuiat cânepa, apropierea râurilor navigabile, posibilitatea plutăritului. S-au pus şi întrebări referitoare la existenţa sau lipsa posibilităţilor de muncă manuală sau cu căruţa, plătită cu ziua. Separat, în fiecare localitate, au fost puse întrebări privind existenţa manufacturilor sau a minelor din apropiere, precum şi despre posibilitatea transportului de sare. S-au strâns şi informaţii privind existenţa sau lipsa livezilor şi a viilor.

Peste tot, s-a întrebat şi despre posibilitatea privind morăritul, dacă existau mori şi la ce distanţă. Populaţia satelor din Nyír a măcinat în mori uscate, iar cei din satele de pe lângă Crasna şi Someş în mori de apă. în fiecare sat s-a pus problema stării drumurilor, a podurilor şi a punctelor vamale.

Şapte întrebări s-au referit la calamităţile ce afectează în mod regulat aşezările. O problemă anuală în plasa Nyír a fost reprezentată de inundaţiile produse de Crasna şi Someş. Uneori şi Tisa a deranjat viaţa unor sate. Suprafaţa de 130-140 de mii de mile a mlaştinii Ecedea, în anii cu mai multe precipitaţii, s-a mărit cu suprafaţa hotarului a trei, patru sate. în anii aceştia, pământul arabil era umed, iar pe fâneţe a crescut trestie. Au existat şi cazuri în care oamenii din localităţi învecinate mlaştinii, în „anii apoşi”, au arat în hotarul altor sate. Mulţi şi-au câştigat existenţa în mlaştină. Au cosit trestia pe care au cărat-o departe, în Debreţin, Beregovo şi Muncacevo, pentru vânzare. Tot în zona Beregovo şi Muncacevo s-a făcut comerţ şi cu pişcari, peşti şi broască ţestoasă. Tăbăcarilor, blănarilor şi comercianţilor ambulanţi li s-a oferit blană de jder şi de castor.

Avifauna mlaştinii a fost o sursă importantă de trai în viaţa a opt-zece sate. Legea interzicea iobagilor vânatul, pescuitul sau prinderea păsărilor, dar nevoia întotdeuna supra-55