Németh Péter: A középkori Szatmár megye települései a 15. század elejéig. (Jósa András Múzeum Kiadványai 60. Nyíregyháza, 2008)
Bevezetés
cadrului natural. Pentru localizarea aşezărilor a fost folosită harta digitală întocmită de Pál Engel (Magyarország a középkor végén. Digitális térkép és adatbázis a középkori Magyar Királyság településeiről. CD-ROM. Térinfo Bt. Bp. 2001), anumite informaţii privind aşezările dispărute fiind corectate. în final, localizarea exactă sunt date de hărţile militare moderne. Această metodă, relativ nouă, a fost implementată de László Veszprémi, pentru resurse financiare necesare aduc mulţumiri arheologilor Eszter Istvánovits şi Pappné Kurucz Katalin (Muzeul Jósa András). In cursul cercetării am ajuns la mai multe concluzii privind istoria arhivelor de familie. După moartea scriitorului de psalmi István Bátori, jude regal, ("fi 605), arhiva familiei, păstrată până atunci în cetatea Ecedei, a ajuns la familia Nădasdy, iar de aici prin confiscare la camera regală 5 . Pe parcursul timpului documentele au fost selectate, fiind păstrate doar cele care privesc strict obţinerea şi divizarea moşiilor. Acestea sunt păstrate astăzi în arhiva camerei regale MKA, fondul Neoregestrata acta (Q 311 ). Ar fi interesant elucidarea istoriei acestei arhive de la Eced până la Buda şi prin acest demers a reconstitui virtual arhiva familiei Bátori. Arhiva familiei Kállay a ajuns prin decizia consiliului de familie în Muzeul Naţional al Ungariei (MNM), în anul 1876, de unde în urma unui transfer la MOL (fondul Q 93). A fost observat de mai mulţi cercetători că majoritatea diplomelor păstrate sunt de un interes mai redus, tocmai lipsesc cele mai importante documente care privesc donaţiile de moşii, pătrimea fetelor şi sentinţele finale al proceselor purtate. Am reuşit parţial să elucidăm motivele acestui hiat: în prima jumătate al secolului al XVIII-lea, din arhivă aflată atunci în „custodia" camerei regale la Kosice, Sámuel Dobai Székely a selectat piesele cele mai informative, pe care parţial a predat/vândut episcopului de Pécs, György Klimó, colecţionar renumit, iar restul a valorificat în străinătate (documentele ajunse astăzi în arhiva oraşului Rinteln). Soarta arhivei Csaholyi a fost similară. Familia s-a împărţit pe linie feminină, astfel, partea cea mai importantă al arhivei a ajuns în fosta arhiva al Societăţii Muzeului Ardelean, prin arhiva familiei conţilor Gyulay-Kuun (fond U 491). Tot acolo, în colecţia contelui József Kemény (fond U 496) se găsesc multe documente privitoare la moşiile Csaholyi. In final, a treia parte al arhivei a ajuns la colecţia Muzeului Naţional al Ungariei (fond Q 10). Istoria divizării arhivei şi reconstruirea arhivei ar putea să fie o temă interesantă pentru o lucrare de diplomă. In final trebuie să mulţumesc celor care ne-au sprijinit pe tot parcurs în cercetarea noastră. In primul rând mulţumesc Muzeului Jósa András din Nyíregyháza, pentru asigurarea bazei instituţionale pentru întocmirea acestei lucrări. începând cu cercetarea cetăţii de pământ din Szabolcs ( 1968) am avut o relaţie cordială cu György Györffy, care, după finalizarea - tară vreun sprijin substanţial - al volumului privind comitatul Szabolcs, m-a îndemnat să mă orientez spre istoria Sătmarului. Această ultimă dorinţă a fost respectată de Attila Zsoldos (MTA, Institutul de Istorie) care, în vederea corectări manuscrisului, mi-a permis consultarea fişelor realizate pentru geografia istorică al comitatului Satu Mare. Mulţumesc în continuare arhiviştilor din secţia III şi sala mare de lectură din MOL, Arhiva Ráday al 5. Despre diplomele privind familia Bátori, aflate în arhiva Nádasdy, a fost întocmită o listă de Ádám Rajcsányi în anul 1741. Vezi: Kosáry Domonkos: Bevezetés Magyarország történetének forrásaiba és irodalmába. II. Budapest. 2003, 188.
