A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve: Studia Naturalia 1. (Szeged, 1999)

Kováts Lajos: Az Érmellék madarai, különös tekintettel az Ér mocsarai lecsapolásának ökológiai következményeire

AVIFAUNA CÎMPIEI ERULUI /ROMÁNIA/ CU PRIVIRE DEOSEBITÄ LA CONSECINTELE ECOLOGICE DRENÄRII MLASTINILOR Rezumat In lucrarea da fatä - eu caracter de sintezä - bazatä pe analizäri selective a datelor bibliografïce /39,9 %/ precum si pe observatii si coleetärii personale /60,1 %/ - m total de 2289 date - autorul prezmtä situatia ecofaunisticä a avifaunei Cîmpiei Erului în perioada de 1904-1977 /1984/. In zona frontierelor între Romania si Ungaria, terenurile mlästinoase erau drenate înca la sfirsitul secolului trecut. In urma acestor grandioase actiuni antropogene au supravietuit doar mlastinile Väii Erului, care insä dupä mai multe mcercäri - ca ultimul teren mlästinos din aceastä zonä - erau drenate în anul 1968. Ca urmare, caracterul écologie al Väii si în general Cîmpiei Erului s-a schimbat profund si în mod irreversibil. Paralel eu disparitia mlastinilor si bältilor strävechi, s-au miesorat sau chiar au disparut biocenozele plaustr, în prímül rînd päsärile aevatice. Autorul în lucrarea de fatä incearcä sä urmareascä acest fenomén trist, adicä efectele ecologice al actiunilor omenesti, mai eu seamä prin studierea dmamicii populatiilor de päsäri palustre, aproximativ peste 8 decenii. Dupä o caracterizare multilateralä a teritoriului studiat, pe baza documentelor /ponte si exemplare colectate/, precum spe baza observatilor autentice, autorul constata cä ín Címpia Erului în perioada amintitä au fost semnalate si identificate exemplare a 207 de spécii /subspecii/, adicä 51,4 % al avifaunei romane /1972/ si 59,6 % al avifaunei maghiare /1979/. Spécule sînt descrise dupä cum urmeazä: denumirea spéciéi, ponte colectate, exemplare colectate, observäri speciale, observatii generale, indice bioecologice: tipul faunistic, tipul trofic, tipul fenologic, biotipul, raspîndirea localâ, situatia populatiei. In urma totalizärii si analizärii datelor sînt prezentate concluziile urmätoare: - Aproape jumätetea /43,6%/ a speciilor apartin biocenozei palustre si într-un procentaj ridicat /61,4%/ sînt clocitoare. - Populatia celor 132 de specii clocitoare însa în deceniitrecute în mod treptat, iar dupä drenarea mlastinilor /1968/ în mod brusc, urmäresc o tendintä de miesorare puternicä ci acceleratä. In practic populatia speciilor clocitoare - în primul rînd aevatice - au ajuns pe calea de disparitie în urmatoarele proportii: populatii rezistente 12,9 % populatii în seädere 58,3 % populatii în disparitie 21,2% populatii dispärute 7,6 % Cu toate cä procentaj ele sînt valori relative, totusi rezultatul obtinut /mai eu seamäprocentajul ridicat al populatiilor „în seädere"/ este inspäimintätor.