A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

cea care şi-a propus şi a realizat o revigorare semnificativă a vieţii culturale arădene. Lui Márki, i se datorează, în măsură decisivă, componenta ştiinţifică a demersurilor societăţii. Reluând o iniţiativă mai veche, venită din mediul profesoral al Liceului, societatea îşi fixa drept obiectiv şi înfiinţarea unui muzeu la Arad.

Deja în 1881, colecţia de antichităţi a Liceului a început să se constituie drept nucleu al viitorului muzeu. în luna mai a respectivului an, moşierul Török B., din Şimand, a donat colecţiei un număr de 226 de cărţi şi 26 de obiecte antice, găsite pe teritoriul comitatului Arad. în 23.08.1882, Márki, în calitate de custode al colecţiei, încheia primul registru de inventar al acesteia, cuprinzând 339 de piese.

în vara lui 1882, Márki îl însoţea pe Torma K. în cercetarea valurilor de pământ şi a presupuselor urme romane în zona Chesinţ, Neudorf, Cladova, Păuliş, Sâmbăteni. în acelaşi an, Márki a publicat un articol despre „ringul avar de la Sântana”, în anuarul Societăţii Culturale „Kölcsey”, lansând o interpretare istorică eronată a sitului de la „Cetatea Veche”, care a făcut carieră până la mijlocul veacului următor.

în perieghezele sale, Márki a fost însoţit de inimosul profesor de desen al Liceului, Dömötör L., care, preţ de două decenii, avea să fie principalul, dacă nu cumva singurul, promotor al cercetării arheologice de teren arădene. Rezultatele primilor ani de periegheze au fost sintetizate de Márki într-un articol despre preistoria Aradului.

în continuare, mişcarea muzeală, istorică şi arheologică timişoreană concentra eforturile specialiştilor şi amatorilor de antichităţi din întregul Banat. Astfel, în Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie din Ungaria de Sud, creată în 1884, prin fuzionarea Societăţii de Istorie şi Arheologi cu Asociaţia Muzeală, găsim şi 9 membri din comitatul Arad.

în intervalul 1883-1885, interesul opiniei publice arădene a fost captat de descoperirile de la Pâncota - „Cetatea Turcească”. Noile săpături, în care iarăşi diletanţii au avut un rol hotărâtor, l-au implicat şi pe Márki, care a oferit o primă descriere arheologico-istorică a sitului, semnalând piesele neolitice, fortificaţia de pământ, bazilica, mănăstirea şi cetatea turcească.

în primăvara anului 1888, lucrătorii care amenajau terasamentul pentru calea ferată Arad - Oradea au descoperit, la 4 km sud de Sântana, în dreptul cantonului „Cetatea Veche”, un tezaur din aur cântărind 0,5 kg. „Săpăturile de salvare”, iniţiate imediat de Török A., au dus la descoperirea a două morminte lipsite de inventar. Tezaurul, datând din prima vărstă a fierului, a ajuns la Viena, de unde, în ciuda adreselor lui Dömötör L„ nu s-a mai întors la Arad. Folosindu-se de interesul trezit de spectaculoasa descoperire, Dömötör a solicitat şi a obţinut din partea subprefectului Ormós P. aprobarea şi sprijinul financiar pentru organizarea

58