A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

funcţie de acest punct de referinţă. Siuaţia este de maximă relevanţă pentru geneza şi evoluţia muzeului din Arad. Relaţia dintre individ şi obiectele legate de Revoluţie a devenit una profund iconodulă.

Descoperirea accidentală, în 1862, a unui tezaur de câteva mii de monede romane republicane la Bârsa, a reaprins interesul pentru alte segmente ale istoriei locului şi pentru martorii reificaţi ai acestora. Astfel, în acelaşi an, Vörös A., Török G., Kopcsányi J., Bohus L., Hollmayer, intendent domenial, Magyari A., preot paroh, şi Vásárhelyi D. au întreprins săpături „arheologice” în ruinele abaţiei de la Pâncota. Dincolo de artefactele descoperite, toate dispărute de-a lungul timpului, reţine atenţia, din perspectiva demersului nostru, următoarea afirmaţie, făcută de unul dintre membrii echipei, publicată în presa vremii: „în grupul nostru, s-a ivit spontan ideea înfiinţării, în comitatul Arad, a unei asociaţii care să-şi asume misiunea cercetării şi conservării antichităţilor”.

Chiar dacă Muzeul Naţional de Antichităţi şi Comisia Monumentelor Istorice de la Budapesta şi-au intensificat prezenţa în comitatul Arad, prin specialişti precum Römer FL, Hampel J., Molnár P., care au verificat, pe teren, situri arheologice precum Bulei - „La Cetate” (1868) şi Pecica - „Şanţul Mare” (1870-1872), intelectualitatea arădeană a rămas total captivată de memoria Revoluţiei.

în timp ce, la Deva, se puneau bazele Societăţii pentru Istoria şi Arheologia Comitatului Hunyad (1870), la Timişoara, lua fiinţă Societatea de Istorie şi Arheologie şi, la Oradea, Societatea de Arheologie şi Istorie a Comitatului Bihor (ambele, în 1872), iar, în 1874, era înfiinţată Societatea de Arheologie şi Istoria Culturii a Comitatului Békés, care işi propuneau, toate, şi înfiinţarea de muzee, la Arad lucrurile stagnau, din acest punct de vedere.

Urmând indicaţiile Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de la Budapesta, privind îmbogăţirea bazei de material didactic, instituţiile de învăţământ importante şi-au fondat colecţii de antichităţi. încă din primul an de funcţionare (1874-1875), la Liceul Real şi Gimnaziul Superior Regal din Arad, a fost constituită o colecţie numismatică. De sistematizarea, îmbogăţirea şi expunerea ei (1876) s-a ocupat profesorul Kövesdi I. în repertoriul redactat în 1878/79, acesta aminteşte sprijinul primit din partea lui Tabajdi K. şi Bohus I. precum şi de interesul publicului pentru colecţie.

Un moment de majoră importanţă pentru evoluţia cercetării istorice din zonă, a vieţii culturale arădene în genere, îl constituie numirea lui Márki Sándor, în 14.07.1877, ca profesor titular la Liceul Real şi Gimnaziul Superior Regal din Arad, unde a activat până în 1886.

Márki, alături de colegii săi profesori, Jancsó B. şi Dömötör L., au avut un rol decisiv în fondarea Societăţii Culturale „Kölcsey” (1881),

56