A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Szatmári Imre: A Munkácsy Mihály Múzeum története (1899-2009)

ştiinţele naturii, Mucsi András, ca istoric de artă cu post întreg, Kova- lovszki Júlia ca arheolog şi Asztalos György ca restaurator.

Bugetul instituţiei a fost mult mai generos faţă de deceniile anterioare, chiar dacă restul muzeelor de aceeaşi categorie au avut buget cu mult mai redus. Acest buget generos şi-a pus amprenta în cazul muzeului din Békéscsaba pe performanţele profesionale (de exemplu: îmbogăţirea colecţiilor, apariţia publicaţiilor). Spaţiile din clădirea muzeului au fost eliberate. A fost mutată şi biblioteca, iar colecţiile au fost depozitate în loc mai potrivit, din punct de vedere al condiţiilor de păstrare, stabilindu-se totodată încăperi separate pentru expoziţie şi depozite.

Mulţumită cerinţelor privind înregistrarea, la sfârşitul anilor 1950 a fost finalizată verificarea întregii colecţii şi a început o inventariere generală - la început într-un registru de inventar comun, iar din 1952, separat, pe discipline şi pe colecţii.

în 1951 a fost stabilită şi zona de colectare-cercetare a materialelor şi categoriile de piese, care intrau în domeniile de interes ale muzeului. Potrivit deciziei luate, s-a putut cerceta pe un teritoriu mai mare din judeţ, iar pentru categoriile de materiale ce urmau să fie adunate s-a avut în vedere domeniile şi temele de cercetare ale muzeului.

Astfel, expoziţia de ştiinţele naturii trebuia să ilustreze natura în regiunea Crişurilor, arheologia - neoliticul din Câmpia Ungară, etnografia pe lângă moştenirea slovacilor şi viaţa economică, mobilierul şi îndeletnicirile mai mici, galeria maghiară de artă plastică - arta plastică locală, respectiv colecţia de relicve a lui Munkácsy şi o expoziţie memorial permanentă a acestuia. în afară de acestea, muzeul a funcţionat şi ca centru al monumentelor istorice şi, de asemenea a avut ca sarcină şi cercetarea istoriei oraşului Békéscsaba.

în conformitate cu progresul realizat în munca de inventariere, în anii 1950 a crescut semnificativ numărul pieselor înregistrate separat: numărul obiectelor arheologice a ajuns de la 2000 la 13 mii, materialul de ştiinţe naturale de la 350 la 1110 piese, colecţia de etnografie de la 980 la aproape 3000 de piese, iar numărul lucrărilor de artă plastică a crescut de la 165 la 204 opere.

în 1952 au fost deschise primele două expoziţii permanente. Prima a fost expoziţia de etnografie, organizată de Tábori György şi a cuprins mobilă slovacă, ţesături şi obiecte legate de meşteşugurile casnice, iar cealaltă expoziţie, de ştiinţele naturii, a prezentat lumea plantelor şi animalelor din judeţul Békés. Cu colaborarea lui Szelesi Zoltán, istoric de artă din Seghedin, pe la mijlocul deceniului a fost înnoită şi camera memoria- lă Munkácsy, iar Kovalovszki Júlia, cu ajutorul profesorului László Gyula, au aranjat o nouă expoziţie permanentă de arheologie, cu titlul „Istoria Judeţului Békés de la perioada preistorică până în secolul al XVI-lea”.

37