A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Szatmári Imre: A Munkácsy Mihály Múzeum története (1899-2009)

comisiei muzeului şi consilierul cultural orăşenesc, Komiss Géza, a început o corespondenţă serioasă cu Budapesta şi până la urmă a reuşit să găsească moştenirea: o parte (tablourile) în podul Muzeului de Arte Frumoase, o altă parte (obiectele personale şi documentele) în sala Munkácsy de la Muzeul Naţional. Printre picturile lui Munkácsy donate s-a aflat tabloul cu titlul „Ecce Flomo”, în care Hristos are pe cap o coroană de spini studiul c., şi două picturi cu Munkácsy Mihály. Una era pictată de Hans Temple, iar cealaltă este creaţia lui Emile Charles Wauters. Pe lângă picturi, pachetul rătăcit a mai conţinut şi 100 de obiecte (obiecte de uz personal - ochelari, umbrelă, piaptăn, mănuşi, perie de păr, sticlă de parfum, haine, etc. — câteva instrumente pentru pictură — pensule, plachete, suport pentru pictură, etc.) şi 200 de documente (fotografii personale, formulare, schiţe, bucăţi tăiate din ziar, publicaţii, etc.). Astfel în 1932, după 15 ani de zile de când ar fi trebuit să fie expediată, a ajuns la muzeul din Békéscsaba succesiunea lui Munkácsy.

Colecţia de arte plastice a îînregistrat în această perioadă o dezvoltare semnificativă. Alături de cele trei picturi din testamentul lui Munkácsy, în colecţie au mai intrat picturi ale artiştilor locali Vidovszky Béla, Perlrott Csaba Vilmos, Csabai Wágner József, Jankay Deutsch Tibor, Bolmányi Ferenc, plus picturi ale artiştilor Haan Antal şi Orlai Petries Soma. Rezultatul a fost că, faţă de anul 1912, când colecţia de artă plastică număra 57 de creaţii, în 1945 a ajuns să deţină 180 de opere.

îmbogăţirea profesională a colecţiei de ştiinţele naturi a început odată cu implicarea lui Tarján Tibor. Anual, depozitul a fost mai bogat cu câte 20-30 de păsări împăiate şi ouă de pasăre, încât, la sfârşitul secolului, această colecţie, ce conţinea aproximativ 250 de păsări împăiate şi 300 de ouă de pasăre de la mai mult de 100 de specii, a devenit cea mai valoroasă parte a muzeului.

Până în anul 1932, majoritatea expoziţiilor muzeului au oglindit modul de expunere din timpul conducerii lui Rell Lajos, dar în 5 iunie 1932, într-un cadru festiv, muzeul a fost deschis cu expoziţiile reorganizate. O sală a cuprins materialul arheologic amenajat de Banner János, arheolog din Seghedin. Expoziţia de etnografie - organizată tematic şi tipologic (viaţa ciobănească, gospodăria, mobilierul, portul, meşteşugurile, ceramica) - a ocupat trei săli, iar o sală a fost aranjată cu material de ştiinţe ale naturii. Piesele mai valoroase din colecţia de artă plastică - în total 30-40 de picturi - au fost expuse în sala principală. în paralel au avut loc şi expoziţii temporare semnificative, dintre acestea fiind de amintit expoziţiile etnografice de mare amploare, organizate în 1931, 1933 şi 1937, de către Linder László.

După apariţia la muzeul din Békéscsaba a moştenirii lui Munkácsy, a fost nevoie ca din cele trei săli ce cuprindeau expoziţia etnografică, să

33