A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Martyin Emília: A gyulai Erkel Ferenc Múzeum
între 1990-1993, după ieşirea la pensie a lui Czeglédi Imre, directorul muzeului a fost numit Németh Csaba, şi a avut un singur coleg, cu jumătate de post, anume pe Kiss Anikó. în această perioadă, cu ajutorul muzicologului Kassai István, au fost identificate manuscrisele Erkel, necunoscute până atunci. La comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Erkel, Németh Csaba şi Kiss Anikó au amenajat bucătăria Casei memoriale Erkel cu mobilă din perioada respectivă. în tot acest timp, problemele de depozitare ale instituţiei au continuat să rămână rezolvate. Totuşi, la sfârşitul anului 1992, s-a reuşit mutarea temporară a obiectelor muzeale din cetate, mai ales obiectele etnografice de dimensiuni mari, în Castelul Almâsy, în aripa unde au locuit pe vremuri servitorii. Soluţia a fost una provizorie, fiindcă nici acest spaţiu nu îndeplinea condiţiile necesare pentru depozitarea obiectelor muzeale. Din 1993 spaţiile de expoziţie, care până atunci au fost în custodia oraşului, au fost restituite Muzeului Erkel Ferenc. La acestea s-au adăugat colecţia de artă a lui dr. Bene Lajos, care a fost vernisată la Galeria Orăşenească şi colecţia de grafică a lui Lajos Ferenc. Când, pe baza unui concurs, Havassy Péter a fost numit director în fruntea instituţiei, practic reţeaua punctelor muzeale ale Muzeului Erkel Ferenc s-a reunit din nou, toate spaţiile de expoziţie ajungând din nou în administrarea Muzeului Erkel Ferenc, cu cofinanţare de la oraş. în 1995, sub conducerea lui Havassy Péter, a fost lansat un program de expoziţii tematice, în Sala Dürer, care a găzduit, în felul acesta, în anii ce au urmat, mai multe expoziţii de arheologie, artă plastică, istorie şi etnografie. Grupul de angajaţi ai muzeului, care a susţinut şi sprijinit munca directorului, a fost compus din: arheologul Liska András, istoricul Németh Csaba, istoricul de artă Gyarmati Gabriella, etnograful Emilia Martin şi fotograful Nagy Imre. Meritul acestor expoziţii tematice a fost că s-au împrumutat materiale din diferite muzee din ţară, pe care în felul acesta publicul larg a avut ocazia să le vadă. La aceste expoziţii Havassy Péter a lansat serialul de Cataloage din Gyula, ajunse la al 13-lea număr, în care, sunt publicate diferitele materiale din colecţiile Muzeului Erkel Ferenc. O rezolvare provizorie, dar totuşi pentru o perioadă mai lungă, a fost transferarea, în 1997, a materialelor etnografice de dimensiuni mai mari şi o parte din materialul arheologic, din Castelul Almâsy în clădirea fostei şcoli din Gyulavári, de pe strada Rajk László. în această clădire a fost depozitat şi materialul arheologic provenit de la săpăturile efectuate între timp. Tot în 1997 a fost înregistrată în evidenţa muzeului şi colecţia lui Sik Ferenc. Un moment de răscruce, cu efecte negative în istoria instituţiei a fost anul 2001, când, din luna ianuarie toate spaţiile de expoziţie au fost preluate din nou de oraş, în custodia judeţului rămânând doar birourile şi 159
