A Békés megyei múzeumi kutatások eredményeiből (A Békés Megyei Múzeumok Közleményei 11. Békéscsaba, 1988)

Csobai Lászlóné: Egy román nyelvű kéziratos katonakönyv az első világháború idejéből

Când la gară am sosit, Din vagon neam scoborît. Sanites îndată nea îngrijit, Noi papiru lui lam dat, Şi îndată neor aflat. Frunză verde de plop, Noi suntem maroz de ochi, Frunză verde lemn sucit, Noi din gară am eşit, Neam dus întro sobă, Şi nea dat puţină cafă, Pomuleţ micuţ be brad, Din gară am plecat, La tranvai am sosit, Şi întrânsul neam suit, Multă vreme am tot mers, Până neam dat jos, Frunză verde lemn pleznit. La spital noi am ajuns, Frunză verde şi o flore, Am ajuns la o şcolă mare. Şi în lăuntru am intrat, In cănţălarie neam băgat, Scrisorile noi leam dat, în zimer neau aşezat, Frunză verde rozmarin, Când au trecut 2. septămâni, Frunzuliţă fir de fus, La vizită noi neam dus, în lăuntru am intrat, Doftorul mau vizitat, El astfel mau întrebat, Frunzuliţă din răzor. Că decând ochi mă dor. Frunză verde de vie, Mă dureau şin ţivilie, pomuţ verde crescut, Doftorul nu mau crezut, Frunzuliţă fir de fus. La litere se cetesc ma pus, Atunci ochi mă dureau, Literele arătate nule vedem. Frunzuliţă fir de fus, Doftorul tot mau intors, Frunzuliţă lemn pleznit. Profesoru nu mau crezut Frunză verde fir de fus, El la maşină mau pus, Frunză verde lemn uscat, Cu maşina în ochi, sau uitat, Drept in ochi la minen cap, Pe papir el a scriiat, Şin adevăr mau aflat, Frunză verde mică de pom, Profesoru au căi trahum. Şi mau uns cu cocain. Pomuleţ micuţ de brad, El afară mau îndreptat Frunză verde rozmarin, Au sosit două septămîn, Frunză verde fir de fus. La vizită eră mam dus, în lăuntru am intrat, Profesoru mau vizitat, Şi lapis am căpătat. Pomuleţ micuţ de brad, Ochi ori perea că sunt arşi, Afară nu puteam eşi. De păreţi mam sprijinit, Frunză verde flori de soc, Focul mai trecea din ochi. Tot ofta.m şi mă rugam. La Dumnezeu tot gândeam, De familie suspinam, Se mă vindece de rău, Unde am ajuns dar eu, Frunză verde lemn uscsat, Tare mult eu am răbdat, Până nu au mai trecut, Dar deacum inainte, în tota ziua la vizită, Frunză verde lemn uscat, în ochi lapis nea băgat, Frunzuliţlă foe lată, Trahuma e boia lipiciosă Frunzuliţă lemn sucit, Patru luni sau înplinit, Frunză verde de pe mal, De când sunt în spital, Multe rele am suferit, Decând dacasă am venit. Aici în praga, Mâncauar, pustiia, Puţină pită căpătăm, Şi cu ea slab ne ajunjem, Frunză verde de urzică, în tota, ziua tot cu zupă. La 9, la 3, cafa, Pomuţ verde şi crepat, Mâncare o fost mai tot pisat, 84